O nouă specie de activist de partid: Filoamericanu`

Chestia aia care „n-a venit încă, dar care trebuie să sosească”, pe care o căutau pe cer bunicii noștri uitându-se degeaba, din când în când, la ceasul istoriei : America, mânca-ți-aș!

Democrația cea mai cea pentru românul „tradițional”, care nu mai crede în România și căruia i se cam rupe de Europa, înjurându-i pe francezi pe motiv că seamană cu noi, românii, dar „au prins o repartiție mai bună”, vorba lui Nae Cranfil.

Dacă pe-atunci, prin anii `50, partizanii primeau materiale din cer pentru rezistența armată din munți, românii au continuat să admire America cu voie de la Ceaușescu, mare consumator de filme cu cowboy, el însuși mare admirator al serialului Dallas, adevăratul model al capitalismului românesc.

„Ca la americani” este paradigma modelului aspirațional românesc. Deși modelul nostru de democrație are infrastrucură legislativă europeană, în presa noastră de stradă, șefii întreabă cu tâlc mai întotdeauna : „Dar la americani cum e!!?”

Românu`-i mai frate cu americanu’ decât cu codru’ sau cu românul din el..

Când vrem o țară ca afară, nu ne gândim la norvegieni sau italieni, ci la americani. Dacă s-ar propune ca pe steagul nostru să scrie „Made in USA”, propunerea ar trece de Parlament dacă, să zicem, PartidulNaționalLiberal de astăzi ar avea majoritatea. Suntem singura armată din lume sub al cărui steag o companie militară americană a acceptat să lupte. Există o cultură întreagă a pupatului în curcubeu a fratelui nostru mai mare și tare, Big Brother.

Politica noastră din 2004 încoace este cea declarată la un șpritz, la Cotroceni, chiar în prezența mea și altor jurnaliști: Permanent Blow Job Marelui Licurici. Proamericanismul este politica a oficială a României și sub mandatului Sasului, iar noi trăim în „anii 80” ai capitalismui ideologic proamerican.

Astăzi, dacă abordezi ceva critic despre politicile americane, ești imbrâncit imediat în debaraua cu noii „dușmani ai poporului”, filorușii.

Cu cel mai mare entuziasm de partid și de stat, ești executat in presă pentru orice deviere de la linia proatlantică și partnerial-strategică cu SUA.

Cei mai pregnanți jurnaliști ai momentului nu numai că nu cutează să vorbească critic despre acțiunile militare sau de politică externă ale SUA, dar s-au transformat în militantiști de defilare și apărători de „Scânteia” ai tuturor acțiunilor Inaltei Porți. Democrația a fost inlocuită cu Americanocrația.

„Păi, n-am vrut, nene, „să vină americanii”?! Nu ne-a slavat, nene, Reagan de comunism?!- sunt pilonii gândirii doctrinare intelectuale pro americane aflat în fibra ADN-ului și-acum și-al DNA-ului de pe Știrbei Vodă, făcând din țara noastră cea mai filoamericană țară din lume, după Albania.

Miniștrii noștri de externe fac vizite regulate la ambasadă, majoritatea europarlamentarilor noștri sunt promotorii politicilor americane in Parlamentul European, ambasadorii americani dau indicații prețioase public cu orice ocazie litigioasă de politică internă, se duc prin Parlamentul României fără nici un „control la poartă” și li se oferă uneori chiar și conducerea Fondului Proprietatea.

Suntem singura țară cu foste închisori CIA pe teritoriul țării care nu a recunoscut asta public nici când ni s-au arătat dovezile. Refuzul a stat într-un singur motiv: slugărnicia plină de zel șmecheresc față de reprezentanții militari ai zeilor libertății pe pământ: CIA. Știți genul: „Șeful, dă-i în căcat p-ăia din comisia parlamentară din Congres sau de la Strasbourg! Vă ținem noi spatele.”

Chiar fostul președinte, promotorul relației de colaborare totală cu partenerii strategici, vorbea criptic despre „guantanamizarea României”.

Iar ultima fiță a submisivității tipic românești este noncombatul lui Geoană la scandalul alegerilor din 2009 „ajustate” ușor de sistem în favoarea lui Băsescu, doar pentru că „Ambasada” nu încurajează acest scandal, pe care, însuși câștigătorul lor le-a denunțat in 2017 ca fiind „suspecte de fraudă”.

Pentru politicienii și securiștii români subcontractați, ambasadorul SUA la București este ceea ce, pentru mayași, era zeița Ixchel sau „Doamna Curcubeului”, soția zeului suprem în mitologia maya, cunoscută ca zeița Mamă, zeița Lunii și Zeița Medicinei.