M-aș fi așteptat ca aseară, după întâlnirea cu partidele, dar mai ales după reprezentația oferită de Tudorel Toader, președintele României să spună ceva live.
Nu s-a întâmplat nici astăzi, când agenda domniei sale a fost neobișnuit de încărcată: la ora 11 i-a primit pe reprezentanții asociațiilor „Moldova Vrea Autostradă”, „Împreună pentru A8” și „Pro Infrastructura”, la ora 15 a participat la manifestările legate de Ziua Armatei, iar la o oră neprecizată a fost operat și la umărul stâng.
Administrația prezidențială a trimis însă un comunicat, prin care ne informa ca să fim informați că „Președintele Klaus Iohannis apreciază activitatea Procurorului General” (ultima oară am auzit asta înainte de revocare Procurorului Șef al DNA). Și că Președintele „consideră că cererea ministrului Justiției este complet neadecvată și de natură să genereze neîncredere în sistem și îngrijorare în rândul partenerilor noștri europeni”.
Nu știu ce poate însemna în termeni juridico-administrativi „complet neadecvată”, adică total nepotrivită.
Cert e că precedentul Kövesi nu-i lasă acum lui Klaus Iohannis decât o soluție: să revoce Procurorul General. Nici măcar sceneta temporizării, cu cititul celor 133 de pagini într-o lună, nu mai ține. Și-apoi e limpede că lectura a început să-l pasioneze pe Președinte (autorul său preferat – Tudorel Toader). Dacă a apucat să formuleze o judecată de valoare asupra „Raportului privind activitatea managerială a Procurorului General al României”, înseamnă că a reușit să citească, de pe o zi pe alta, 63 de pagini. Asta e vestea bună.
Vestea proastă e că nu se va mai simți confortabil la Cotroceni, dacă refuză revocarea lui Augustin Lazăr. Grupul infracțional organizat care deține puterea în România va da năvală să-l suspende.
Dacă însă va da curs revocării, pe șest, cum a făcut-o în cazul Kövesi, campania sa electorală (pe care s-a grăbit s-o înceapă în urmă cu patru luni) va îngheța instantaneu în cenușă, aidoma nălucilor din Pompei.