Să ameninți o țară cu „distrugerea totală”, fie și Coreea de Nord, e înfricoșător când vine din gura Președintelui celei mai importante puteri militare a lumii, din partea unei puteri nucleare, și tocmai la Națiunile Unite, organizație a cărei rațiune de a fi sunt soluțiile politico-diplomatice.
Faptul că liderul de la Casa Albă și-a mutat diplomația tweetului la tribuna ONU e stupefiant. Devine tot mai clar că omul acesta are nevoie urgentă de ajutor (nu sunt eu în măsură să pun un diagnostic, însă specialiștii ar trebui să-l pună).
Că Donald J. Trump stă cu degetul pe butonul nuclear reprezintă nu doar o amenințare pentru o singură țară, cea pe care vrea s-o șteargă de pe fața pământului, ci pentru întreaga omenire.
Apropo de arsenal nuclear: în legătură cu Iranul, președintele Trump a spus ceea ce premierul israelian dorea să audă. De altfel, în afara Ivankăi și al lui EricTrump, Netannyahu a fost singurul care a lăudat entuziast discursul.
Pe scurt și la cald, a fost un speech nepermis de emoțional, cu multe idei contradictorii, un discurs de patron, de acționar principal al ONU.