Omul căruia îi scade salariul de 119 ori – îngrijorător de neexperimentat

Întrebările parlamentarilor din Comisia de Politică Externă s-au învârtit o vreme în jurul Rusiei, însă candidatul la șefia diplomației a evitat răspunsurile ferme, explicând ba că n-a avut prilejul să discutele problemele cu președintele ales, ba că a discutat „într-un construct mai larg și în termeni de principii călăuzitoare” (!).

Poate mai fierbinte decât viitoarele relații cu Rusia (Tillerson a lucrat cu Putin în business-ul energetic global pe care l-a condus, fiind chiar premiat de acesta), rămâne problema aliatului strategic Turcia. În această privință, Rex Tillerson a făcut afirmații perfect contradictorii. Întâi a exprimat o evidență: „Trebuie să ne re-conectăm cu președintele ErdoÄŸan în Turcia – este un aliat foarte vechi al NATO. Din cauza absenței leadership-ului Statelor Unite, a devenit destul de nervos în legătură cu situația. S-a întors spre celălalt aliat disponibil, s-a întors spre Rusia. Să-i facem clar că acesta nu le un aliat sustenabil: alianța voastră durabilă e cu Statele Unite ale Americii”. Însă, în frazele următoare, chestionat despre strategia sa anti-Daesh, și-a exprimat intenția de a-i susține pe kurzii din Siria, adică Unitățile de Apărare a Poporului (YPG, acronimul denumirii kurde „Yekîneyên Parastina Gel”), armata Rojavei (Kurdistanul de Vest din nord-estul Siriei). YPG este, la sol, alături de detașamentele sale de femei, forța cea mai determinată care se luptă cu autointitulatul Stat Islamic, și pe care, până de curând, turcii o vânau din aer. Pentru autoritățile de la Ankara, YPG e o organizație teroristă, brațul înarmat al PKK (acronimul pentru „Parti Karkerani Kurdistan”, Partidul Muncitorilor din Kurdistan), considerat organizație teroristă atât de Statele Unite cât și de Uniunea Europeană.

Rex Tillerson s-a declarat decis să susțină în continuare cu armament „marele aliat al SUA” YPG, fapt de natură să mai răcească cu câteva grade relațiile cu Turcia însângerată de atentate teroriste, multe puse pe seama kurzilor.

Președintele încă în exercițiu Obama a apucat să-i dezamăgească pe aliații turci în chestiunea siriană, chiar de curând, făcându-se că nu aude cererile de susținere în lunga și sângeroasa ofensivă anti-Daesh de la Al-Bab (în nordul Siriei) și obstrucționând înaintarea trupelor turce spre Manbij (controlat de YPG). Această politică privitoare la kurzi anunță Tillerson că dorește s-o continue. De altfel, zilele trecute, s-a pus insistent sub semnul întrebării permisiunea ca americanii să continue să folosească baza aeriană de la Incirlik.

Chiar astăzi, ministrul Apărării Fikri Ișık a declarat, la o conferință cu ambasadorii, că speră ca administrația Trump să corecteze greșelile administrației Obama, referindu-se la „colaborarea cu organizațiile teroriste kurde”, și subliniind că, după alegerile din Statele Unite, relațiile dintre America-NATO au devenit ambigue, ceea ce reprezintă – în viziunea sa – o amenințare la adresa viitorului întregii lumi.

Viitorul Secretar de Stat, Rex Tillerson – care de la un salariu de 24,3 milioane de dolari pe an se pregătește să treacă la 203.700 – nu are o viziune conturată asupra geopoliticii, deși Trump își pusese nădejdea în faptul că experiența acestuia de șef de multinațională îl va ajuta să descure ițele diplomației.