„Omul e un animal care râde”

E vremea când în Aghion Oros, în Sfântul Munte, se plămădește artosul Învierii. Ușa Miezonopticii se deschide astăzi spre Săptămâna Mare.

E Săptămâna în care întregul Athos se înmiresmează de cântările celor mai vestiți protopsalți, cântări care curg din Simonpetra ca dintr-un izvor duhovnicesc.

E Săptămâna când se arată mai des cei doisprezece, după unii, șapte, după alții, cuvioși pustinici, care altminteri trăiesc nevăzuți, încă din vremuri pe care mintea noastră nu le poate cuprinde. Nu puțini cred că  i-au întâlnit în preajma leprozeriei de la Iviron, alții pe la Colibele Arse.

Pustnicii nevăzuți, se spune, sunt înveșmântați în pânză de catarg, ale cărei găuri sunt prinse cu așchii de lemn. Învârt între degete mari mătănii făcute din portocole uscate. Umblă cântând și, când se pierd în tufișuri, aplecându-se să se ospăteze cu mure, par niște corăbii eșuate.  

SOCIAL Cetățenii români care riscă să rămână luni întregi fără pensie, după ce au muncit în străinătate și se întorc în țară. Care este motivul

22:53

NEWS ALERT Ponta demolează USR. „Rețeaua reziștilor nu e votată de români/Au acaparat tot, mai vor să pună mâna pe Înalta Curte și pe DNA/România nu mai e apărată/Justiția va fi din nou capturată”

22:36

Ei, pustnicii nevăzuți, se spune, poartă (într-o cutie legată de gât cu un odgon) o spusă a lui Clement Alexandrinul, de care mulți încă se tem, ca de blestemele celor 318 părinți teofori ai primului Sinod de la Niceea: „Omul e un animal care râde”.