Pe 13 noiembrie se vor împlini 135 de ani de când vedem aceeași piesă. Nici actorii nu par alții, doar recuzita s-a schimbat. Tot moftangii, mofluji, scamatori, ultraprogresiști.
Opoziția, la toartă, are astăzi – ca niciodată – destule semnături să răstoarne Guvernul eșuat, ticălos și bampir, care trebuie demis „de urgență”, nu poate fi lăsat nici un minut în plus să tortureze „alegători, cetățeni, public”.
Cu „machiaverlicuri” și „daraveri de clopotniță”, pesediștii s-au optintit să împingă votarea moțiunii sâmbătă. E zi nelucrătoare! au sărit ca mușcate damele bune de la PNL. Afront la Constituțiune! au protestat venerabilii oameni noi în politică. Toți au dreptate: parlamentarii se sacrifică pentru țară de luni până miercuri după prânz.
Zâmbești a râde, ca la un banc vechi: „Luptăm până la unu!”, că la unu și-un sfert avem pauza de masă. Schimbare, revoluțiune să fie – dar de la cafeluță la ciorbiță!
(Până să fie decontectată de la resurse, guvernarea Dăncilă e ținută încă în pervaz de unii pregătiți s-o șteargă înainte de priveghi).
În spatele acestei agitațiuni patriotice, un înalt balerin public, șeful Antimafia, face plié-uri la bară: ba invocă un „amplu proces cognitiv”, ba cere două săptămâni de concediu să poată rezolva de îndată problemele instituției, ba își dă demisia „de onoare”.
Comédia asta se va mai juca, dar în curând cu țara goală.