Orban vrea musai să rezolve ecuația puterii

Astăzi, într-a treia zi calendaristică de la duminica votului, e pe cale să se încheie și minunea dată nouă de electoratul care a împins PSD pe tobogan.

Și, pentru că opoziția înfăptuirii acestei minuni trebuia să poarte un nume, i s-a spus, vezi bine, PNL.

Sigur că am înțeles și eu, ca noi toți, mesajul electoratului din rândurile căruia am făcut parte: „Jos PSD!”. Absolut corect, iar asta – adică faptul că-ți primești răsplata după faptă, la vot – face parte din legea firii și a democrației.

Dar când aduni următoarele: figura tristului Ludovic, vocea-i bățoasă, mesajul sacadat, aproape marția(n)l, faptul că Alianța 2020 respinge ideea unei participări la guvernare – alături de PNL&(eventual)UDMR&PMP -, condus de (re)numitul Orban, faptul că ProRomânia a precizat/întărit/subliniat de 20 de ori că „dacă tot e să pună umărul la răsturnarea guvernului Dăncilă, atunci musai să pună în loc unul mai bun, și nu unul mai prost” – și, în niciun caz, acesta să fie condus de Ludovic Orban -, faptul că nici nu ne-am obișnuit bine cu gândul revenirii liberalilor la guvernare, că au și reapărut vechile figuri la casting, nu se poate să nu te gândești că minunea trimiterii PSD la penitență ne scapă printre degete.

Păi, domnul Orban își dă seama ce va să-nseamnă să se angajeze la o guvernare minoritară, susținută de Alianța 2020 – cea care va deveni adversarul direct al PNL, în următorul interval electoral – când și când, dar rar și foarte rar?

Înțelege Ludovic ce va să-nsemne ca această susținere pe sponci să se intersecteze cu opoziția susținută a unui PSD, reformat sau nu – iar figura Viorichii de azi părea, pur și simplu, absolut reformată, de m-am întrebat, sincer, cine se află în interiorul capului vechiului premier -, timp de aproape doi ani, până la parlamentarele următoare?!

Știe liderul PNL ce-nseamnă „șantajul și etajul” parlamentar practicat, la ocazii, de UDMR, mai ales atunci când îți arde buza?!

Crede omul cu chitara că Ponta va dansa cum îi va fredona el, pe sub balcoane, uitând, de emoția victoriei, că sângele apă nu se face?!

Speră șeful liberalilor, viitorul premier al guvernului PNL de sacrificiu suprem, că va veni racheta-Rareș Bogdan mereu, de la Bruxelles, ca să-nfierbânte asistența?

Eu cred că habar n-are ce înseamnă toate astea la un loc.

Iar dacă nu-și dă seama, îmi permit să-mi spun eu o părere: înseamnă cam 10 procente adăugate, și nu scăzute, la „zestrea” actuală a PSD; încă vreo 10 în plus pentru PLUS&USR; creșterea încrederii electoratului în prezidențiabilul Cioloș, co-lider al unei alianțe cu reacție; eclipsarea unui președinte (Iohannis), rămas fără adversar pe stadion; și nu în ultimul rând, readucerea propriului partid la un sub 20 de procente, tradițional.

Eu înțeleg că trebuie drese prostiile PSD, dar nu-i mai bine să și le dreagă singur, că le știe pe de rost – Dăncilă reproșându-le deja parlamentarilor săi că au dat OUG-uri pripite -, dovedind, o dată în plus, faptul că timp de doi ani au mânat caii pe miriște?

E mai simplu să vină, astăzi, PNL la guvernare, ca să se plângă de „greaua moștenire”, să se afunde într-o previzibilă criză financiară, dând din colț în colț, și arătând cu degetul către un PSD, pe care prea mulți, atunci, îl vor fi uitat deja, sfârșind ca PNȚCD, în vremea CDR?

Eu înțeleg tentația de a prelua frâiele guvernării, setea de putere, poate chiar dorința de a performa a unui partid care n-a convins, după ”89.

Dar întrebarea este: îl țin sau nu curelele să facă asta singur?! Pentru că restul sunt mult mai mulți!