Orbeți de România. Doctor Ponta și Mister Hyde

„Simt enorm și văz monstruos”, cam așa a zugrăvit marți Crin Antonescu starea caragialească în care a ajuns numirea capilor din justiția României. „Văd neclar, aștept clarificări. Ceea ce știm deocamdată este că totul e neclar”, a pus liderul PNL un diagnostic aproape perfect pe trupul schingiuit al justiției românești.

Pentru europenii de la Bruxelles care privesc către România, circul numirii șefilor de la DNA, Parchetul General și Ministerul Justiției nu este o poveste nouă, doar că ea tinde să se transforme în foileton. Atunci când Crin Antonescu, Victor Ponta și alți guvernanți se vor mai întreba în viitor de ce nu Schengen, de ce nu România fără Mecanism de Verificare și Cooperare, de ce nu „Merkel&Olanda + România = Love”, să știe că o parte din răspuns a fost dată chiar astăzi, de co-președintele USL: „Văd neclar, aștept clarificări”.

Justiția în România a ajuns ca o ciungă de care trag toți cei aflați la putere. Vorbesc doar de funcțiile la vârf, pentru că justiția acolo jos, printre procurorii și judecătorii de rând, care își fac treaba, merge mai degrabă spre bine. Negocierea acestor funcții a ajuns să se facă la televizor, cu toate cărțile pe masă, fără ocolișuri în ce privește cine e în spatele cui sau ce interese maschează cutare propunere de procuror-șef sau ministru de justiție.

E neclar, cum zice Crin Antonescu, pentru că într-adevăr premierul Victor Ponta a făcut marți ceva surprinzător pentru obiceiurile politice ale domniei sale. A abordat un traseu instituțional, aproape transparent, atât de clar încât a devenit neclar ce se întâmplă. A făcut ce așteaptă partenerii europeni să facă: a ținut cont și de Traian Băsescu, a discutat și cu CSM, pe o problemă atât de importantă ca justiția. A făcut de fapt un gest pe care îl face atât de rar în situații-cheie: nu s-a mai grăbit.

Cavalcada de astă-vară, când în câteva zile Victor Ponta a bătut palma cu partenerii săi de coaliție să îl demită pe președinte, să contorsioneze legi fundamentale și să pună presiuni televizate pe justiție, a ieșit rău. În urma acelei hăpăieli politice cu spume la gură, nu a câștigat nici USL, nu a câștigat nici România, iar adversarul de la Cotroceni a râs USL-ului și mai abitir în nas, cu spatele acoperit de oprobriul îndreptățit al Europei la adresa masacrului „statului de drept”.

Acum, ca omul pățit, Victor Ponta a decis să facă lucrurile la pas, nu la galop, probabil și în urma discuțiilor cu procurorii din Consiliul Superior al Magistraturii, care i-au spus că nu acceptă altceva decât procedura pe-ndelete – concurs de nominalizări pentru procurorii-șefi, cu dosare de proiect și CV-uri groase de lucrări penale.

Premierul, care joacă acum și rolul interimar de ministru al Justiției, este prins între două lumi, la care zâmbește după cum îi place. O lume este cea a coabitării cu un Traian Băsescu. Un Băsescu care susține ori de câte ori are ocazia că vrea să se asigure că justiția își va face în continuare treaba și vrea procurori-șefi cu garanții în acest sens. Coincidență sau nu, de multe ori acest bun-mers al justiției a corespuns cu interesele politice ale lui Traian Băsescu. Unul dintre acești procurori cu garanție este Laura Codruța Kovesi, un șef de Parchet General care nu a strălucit prin altceva decât prin faptul că nu a pus bețe între roatele unui sistem de justiție care și așa se învârt greu.

Cealaltă lume este a lui Dan Voiculescu și a altor personaje din PSD și PNL, care au probleme cu justiția și care ar vrea un sistem condus după rețeta Cătălin Voicu: cu un DNA și un Parchet General „purificate”, cu abonament în „rețea”, care să răspundă la apel, tăind și spânzurând unde li se indică. Sau măcar care să știe că există zone de care nu trebuie să se atingă. Oricât s-au străduit cei din USL și din mașinăriile lor de propagandă televizată să demonstreze că așa funcționează sistemul de justiție în epoca PDL-Traian Băsescu, realitatea dosarelor trimise în instanță i-a contrazis: capete au căzut atunci de pe toată scena politică.

Atât lumea lui Traian Băsescu, cât și cea a stafiilor din ograda USL au presat pentru o soluție urgentă pentru numirea șefilor de parchete, cât ea depindea de un Victor Ponta ministru al Justiției. Ponta a evitat să facă o numire molcuță de tip Kovesi. Liderul PSD a ales soluția de compromis, care câștigă puncte în ochii Europei, nu coabitează periculos de aproape cu Băsescu și nici nu dă apă la moară tensiunilor din USL: mergem cătinel, pe procedură, cu nominalizări prin concurs. Liberalii sunt acum invitați să preia cartoful fierbinte – să numească un ministru plin la Justiție, care să preia procedura de nominalizare a procurorilor-șefi.

Soluția de compromis a lui Ponta dă și o brumă de credibilitate sistemului de justiție, după câteva zile în care aceste funcții s-au negociat ca la piață, în circul ambulant al televiziunilor de știri.

Justiția la vârf a ajuns showbiz pentru că politica românească la vârf este showbiz. Avem un premier, niște miniștri și un lider de Senat care își petrec în studiourile de televiziune o însemnată parte din timpul în care ar trebui să conceapă pentru România politici, trasee de viitor, traiectorii legislative sau remedii pentru gogomăniile care există deja. Nu cred că Obama, Merkel sau Hollande au mai puține de spus decât Ponta, Antonescu sau miniștri precum Stroe, Dușa sau Fenechiu. Acești lideri apar însă extrem de rar în studiourile televiziunilor din SUA, Germania sau Franța pentru că pur și simplu au foarte multă treabă. Cel puțin la fel de multă treabă ca omologii lor români.

Acestă tocmeală de obor pe numirea procurorilor-șefi, la care asistăm cu toții de câteva zile, ca la o ediție „Sub cupola circului” transmisă simultan pe toate posturile de televiziune, este și consecința faptului că în România televiziunile de știri sunt de casă, bunuri personale ale unor politicieni sau partide, care sunt folosite, după caz, ca gazetă de partid, ca unealtă de presiune și șantaj sau ca rampă de lansare pentru baloane de încercare, care influențează negocierile politice desfășurate în spatele ușilor închise.

Marți, Victor Ponta a ajuns să fugă de acest circ televizat pe care l-a perpetuat, picând însă victimă propriului sistem: a aruncat către televiziuni un Da din portiera mașinii, care a fost interpretat greșit ca o numire a Laurei Kovesi la DNA. S-a lăsat cu dezmințiri. De mâine, premierul va reveni însă la matcă, conducând țara alături de miniștrii săi și de liderii coaliției, seara, de la televizor.

UPDATE 3 aprilie: Doctor Ponta și Mister Hyde

12 ore mai târziu, premierul Victor Ponta și-a revenit în simțiri. El a recunoscut practic că a vorbit în dodii toată ziua de marți, când a spus că va lăsa procedura de nominalizare a procurorilor șefi în seama unui ministru plin al Justiției, numit de liberali. I-a nominalizat el, azi de dimineață.

Probabil că cetățenii României și decidenții Europei încep să își pună serios întrebarea dacă premierul de la București suferă de personalitate multiplă. Oricât de bun sfetnic ar fi noaptea, e prea mult să te răsucești la 180 de grade în câteva ore, de la înălțimea acestei funcții. Mai mult, să mai ai și impertinența de a semna scrisoarea cu nominalizările cu data de marți, 2 aprilie. Zeflemea sau scribii de la Palatul Victoria au fost luați din somn de premier? Nimic nu e imposibil, că doar am văzut strategii guvernamentale scrise pe Windows piratat în mandatul Ponta.

Galopul și instabilitatea sunt cuvintele cheie pentru deciziile premierului, nu calea înțeleptului care temporizează lucrurile, așa cum ne-a păcălit ieri. Riscul deciziilor din goana calului este însă că mai dai și în gropi uneori.

PENTRU COMENTARII, VĂ AȘTEPT ȘI PE PAGINA DE FACEBOOK ANDREI LUCA POPESCU