Orhan Pamuk, despre ultimele pâlpâiri ale democrației turce. „Gülen și adepții săi s-au aflat în spatele loviturii de stat eușuate”
În interviul publicat astăzi în Nikkei Asian Review, laureatul Nobel Orhan Pamuk nu suflă un cuvânt despre literatură. Vorbește despre refugiați („Când Gewrmania a primit un milion de refugiați, în 2015, am respectat-o foarte mult pe doamna cancelar Angela Merkel”), despre stupida teorie a ciocnirii civilizațiilor, despre Orientul Mijlociu și, firește, despre Turcia lui:
” – Turcia era odată o țară model, inspiratoare pentru regiune. Cum o vedeți acum?
-Sunt fercit pentru Turcia că a fost considerată model pentru țările musulmane. Până la urmă, chiar și în această formă îngrozitoare, cu o democrație limitată în urmă, din păcate, Turcia este în continuare cea mai democratică țară musulmană. Singura, care a avut cumva o democrație până în urmă cu doi-trei ani, își ucide acum democrația.
-De ce?
-Democrația noastră era limitată deja înainte de ErdoÄŸan, câtă vreme Turcia a fost condusă jumătate de armată, jumătate de partidele politice care câștigau alegeri. Au existat, de asemenea, Curtea Constituțională și alte instituții de control al Guvernului, mai mult sau mai puțin de partea neclintit laicei armate. Metodele de impunere a secularismului, până acum 10-15 ani, n-au fost democratice. Acest lucru a venit în sprijinul lui ErdoÄŸan. Partidul său, al Justiției și Dezvoltării (AKP), în timp ce se adresa votanților conservator-religioși, a făcut un lucru surprinzător, la începutul anilor 2000, presând pentru aderarea Turciei la UE. Am fost fericit în primii ani ai lui ErdoÄŸan, când negocia cu Uniunea Europeană, în timp ce realiza, în paralel, un boom economic. Nu mai percep Turcia ca pe o țară săracă. Am 65 de ani și pot afirma categoric că schimbarea economică sub domnia lui ErdoÄŸan, în ultimii 15 ani, e mai mare decât în primii 50 de ani ai vieții mele. Aceste lucruri l-au făcut atât de popular. Dar acum, după toate acele promisiuni de aderare la UE și democrație deplină, ceea ce avem e teribil.
-Cum vedeți lovitura de stat eșuată din 2016?
-Am văzut multe lovituri de stat militare. Tentativa de lovitură de stat de anul trecut a fost oribilă și, slavă Domnului, a eșuat. Am urmărit-o până la ora 2.30 și apoi m-am dus să mă culc luând un somnifer, după ce am înțeles că va nu va izbândi. Oamenii au ieșit pe străzi nu ca să mă apere pe mine și valorile mele liberale. În orice caz, și-au apărat partidul, pe ErdoÄŸan și dreptul lor de a vota și de a.și allege liderul. Deci, indirect, au apărat democrația”.
A condamnat public, după 25 iulie 2016, nebunia arestărilor în masă. După ce a vizionat două săptămâni imagini cu lovitura de stat, mărturisește: „N-am fost convins de la început că imamul Fethullah Gülen și adepții săi s-au aflat în spatele loviturii, însă acum sunt convins, văzând cât de mult au infiltrat armata turcă, marginalizând alți militari. M-am întrebat cum a fost posibil să se infiltreze în armată și cine a organizat ascensiunea lor în grade mari. E un imens spectacol al ipocriziei când se spune că această grupare și-a câștigat puterea prin partidul de la guvernare, iar acum partidul acuză pe toată lumea că ar fi conectată la grupare”. Pamuk se îndoiește însă de justețea deciziilor din instanță, de faptul că au trebuie să fie concediați 150.000 de oameni și 50.000 aruncați în pușcării. E conștient, de asemenea, de faptul că președintele Turciei a profitat de împrejurare ca să suprime Opoziția.
„Nu există democrație fără libertate de exprimare și, din păcate, libertatea de exprimare este foarte limitată în Turcia”, conchide Orhan Pamuk.
„Secularismul pierde teren, dar democrația pierde și mai mult. Ca turc, sunt mai preocupat de lipsa de democrație și de autoritarism. Ei te pot băga la pușcărie, după bunul lor plac”.