Papa, despre alegerile din România
Suveranul Pontif a comentat Evanghelia după Luca (16, 1-13):
„Și zicea [Isus] și către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom și acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile.
Și chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poți să fii iconom.
Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine.
Știu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu?
Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrabă cincizeci.
După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci.
Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii.
Și Eu zic vouă: Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice.
Cel ce este credincios în foarte puțin și în mult este credincios; și cel ce e nedrept în foarte puțin și în mult este nedrept.
Deci, dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată?
Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ce este al vostru?
Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona”.
Întâmplări ca aceasta din parabola Mântuitorului, ne încredințează Papa, „se petrec zilnic, mai ales cu aceia care au responsabilitatea de a administra bunurile poporului, nu propria avuție, fiindcă personajul din Evanghelie era administrator al bunurilor altora, nu al propriei averi. Cu propriile bunuri nimeni nu e corupt”.
Remarcând că obișnuim să discutăm despre „smogul care cauzează poluarea, dar există, de asemenea, un smog al corupției în societate”, Papa Francisc ne atrage atenția să nu fim naivi – creștinismul nu poate fi sinonim cu naivitatea.
„Dacă există vreun lucru pe care creștinul nu și-l poate permite, acela e naivitatea. În calitate de creștini, avem înlăuntrul nostru o comoară. Comoara Spiritului Sfânt, pe care trebuie să o apărăm. Nu ne putem permite naivitatea de a lăsa să ni se fure această comoară. Avem, totodată, o bună ocazie de a ne ruga pentru cei corupți (…). Să ne rugăm pentru corupți, sărmanii de ei, ca să poată găsi ieșirea din acea închisoare în care ei înșiși au dorit să intre”.
Vorbind parcă despre alegerile de la noi din iarna trecută, Suveranul Pontif ne-a sfătuit: „Nu aveți încredere în cei care trăncănesc și promit prea mult”.
Ar trebui, a spus, să-i cerem lui Dumnezeu „harul perspicacității”, în fața „vicleniei fiilor veacului acestuia”.
Ar trebui, a spus, ca – în fața promisiunilor deșănțate – să păstrăm o „suspiciune sănătoasă”.