Partidul Salam Democrat

Deci prima dată, trăi-v-ar familia voastră, eram la o nuntă dă interlopi la Galați, d-aștia obișnuiți, melteni, nu bengoși ca la Palat. Terminasem dă jelit melodia mea, „Plângea mama-n fața porții”, da’ cu versurile adaptate pentru Galați: „Azi noapte-n toiu’ nopții/ Plângea mama-n fața porții/ Care nici nu mai era/ C-a fost hoții și-o fura/ Și-are gard pauză și gard/ Tre’ să scoată bani din card/ Și nu știu pe cin’ să bat/ Vreun șomer din Combinat”. Că e jale, mă nene, mă, se-nchide Sidexu’. Chiar vreau să scot un album de închideri dă fabrici, pă discu’ 1 și dă dăschideri de mall-uri, pe discu’ 2.

Și cum stăteam io cu niște sticlari la un vinuleanu, odată sună telefonu. Am la sonerie tot pe mine, cu melodia „Ce bulan are Salam/ Nu plătesc impozit, neam!”. Ce să vezi, șefule, era cheliosu ăla de la pesedeu, Cordin sau Codrin, care zice:

-Fratele meu, bagă mare și zboară acilea la Snagov, că vrea boss să-i cânți la nuntă.

-Hauliu, zic, să mărită fii-sa?

-Aia e concubina tradițională, Florine, ai grijă.

-Păi, zic, nu pot să plec, că mă taie meltenii acilea!

-Lasă că trimet jandarmii să-i împrăștie, zice Chelie. Fiindcă pot!

Și tai-o, Salame, de la nuntă, ăia împușca dupe mine, da’ nici io nu-s prost, alerg în zig-zag, cântând, să nu se prinde de unde mă aud. Când fug dă pă la paranghelii, totdeauna cânt din supre-stiție melodia: „Am norocu’ scris în frunte”. Adică: „Am norocu’ scris în frunte/ S-a luat scrisu’ din bancnote/ Si cânt iarăși fără note”. Ajung la Snagov, patru filtre, tati, ca la Sing-Sing! Pază mare, toți milițeni, că e altceva să ai Ministerul dă Interne pă persoană fizică.

Intru la nuntă, toată lumea în delir, îi știam pă toți de la alte bairame, Cheliosu se matolise grav, să moară bussines. Îi lingea pantofii lu’ boss la masă, de i se reflecta în ei stroboscoapele, ca luminile la păcănele.

Mă ia Daddy dă gât, noroc că-mi schimbasem cămașa și făcusem un duș, că am Meleu cu mini-duș, așa fac mereu noaptea între nunți, ca să-mi dau jos banii care se lipește dă transpirație. Și-mi zice boss:

-Florine, dacă-mi bagi una dă dragoste pentru asta mică, te fac ministru, să moară ce-am pă baltă!

Și încep: „Dedicație dă la mine pentru cea mai bombonică fată, Irina”… dau să cânt, pac mă trezesc c-o palmă dupe ceafă. Era un jandarm. „Aia cu Bombonica s-a supt, fraiere, zi dă Irinuca”. Aoleo, zic, scuze: „Dedicație de la Daddy pentru Iri melodia: Duc viață dă barosan”! O știți: „Duc viață dă barosan/ Chiar dacă sunt doar puștan/ Sunt tânăr și viața-mi place/ Și agăț numai puștoaice!”.

A venit și prima ministră la mine, da’ n-am înțeles ce dedicație mi-a cerut, așa că i-am cântat și ei: „Frumusețe dă femeie/ Mi-ai pus la inimă cheie/ Încui una, încui două/ Este cheia de la Zoo”.

A venit și duamna Carmen, am crezut că e în doliu, da țopăia fără probleme și i-am cântat melodia: „Când ies cu tine pă stradă/ Lumea mă invidiază/Și toți plânge și suspină/ Frumusețea ta-i gazează!”

La Olguța, ministra de la Munci, i-am cântat: ” Banii jos și fruntea sus/ C-am ajuns unde-am ajuns/ Când mărești leafa deodată/ Ai încapacitate dă plată”

I-a plăcut lu’ jupânu, că a început să mărunțească pașii ca șmecheru’ dă șmecher mafiot, ca Becali, doar că nu arunca cu bani în mine, ci cu acte dă numire în funcții la stat. Nu-mi trebe mie la stat, cu impozite, așa că am cântat pă datorie. Că poate să vine timpu’ să se remaieze Guvernu și mă bagă în locul lui Ivașcu, ministru la Cultură! Aia da paradox antagonic, cum ar zice Protagoras din Abdera, ” omul e măsura tuturor lucrurilor”. Bine, în România, măsura e șpaga!

Vă pupă Salam!