Pas în doi spre Cotroceni

Zice Dragnea, la RTV: „Candidatul – pentru Cotroceni, n.n. – va fi desemnat după o analiză foarte serioasă și riguroasă, și nu pe orgolii. Și este posibil candidat unic. Am vorbit cu domnul Tăriceanu și am convenit că orice variantă este deschisă, însă o s-o pritocim foarte bine și vom vedea care e varianta cu cea mai mare șansă de reușită. Va fi o decizie rațională, nu bazată pe orgolii, pe dorințe găunoase, ci pe dorința de câștig. Pentru noi e important ca Alianța PSD-ALDE să câștige prezidențialele. Va avea candidat propriu. Lăsăm această variantă deschisă în analiză, poate să fie de la PSD, poate să fie de la ALDE”.

Și, deodată, îmi vine în minte, nu știu cum, nu știu de ce, fabula „Corbul și vulpea”, a lui La Fontaine!

Care zice: „Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat,/ Ținea în clonț un boț de caș furat./ Ademenită de mirosul cașului,/Cumătra Vulpe-i spuse-așa borfașului: Să ne trăiți mulți ani, Măria Voastră,/că sunteți zău, ca din cutie scos!/Iar de-ați avea și glasul  mlădios/Pe cât v-arată penele frumoase/Mă prind c-ați fi vreo Pasăre Măiastră!/Ci corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai șade./Deschide ciocul. Prada cade./Și vulpea, înghițind-o, îl dăscălește: Bade,/Lingușitorii-nu știai, se pare-/Trăiesc pe seama cui le dă crezare./Dar lecția pe care o-nvățași/O fi făcând cât boțul tău de caș!/Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit/Că n-o să se mai lase de-acum păcălit”.

Cam așa pare și povestea lui Dragnea spusă lui Tăriceanu, cu un an și jumătate înaintea prezidențialelor.

Liderul PSD, indiferent de fabula rostită de el pentru urechile lui Tăriceanu, aflat astăzi în posesia „boțului de caș”/procentului în preferințe, pentru Cotroceni, „furat” de la PSD, s-a speriat.

Se teme că liderul ALDE, vrăjit de perspectivă – și, ce să vezi, reală – ar putea abandona barca alianței, pentru a se arunca în vârtejul prezidențialelor, cu tot ce ar presupune demersul său, de atunci înainte.

Nu știu dacă e doar o coincidență – sigur, suntem bătrâni pentru a mai înghiți coincidențe pe nemestecate – faptul că, în paralel cu conștientizarea de către Tăriceanu de propriul potențial electoral, născut aproape din nimic/dintr-un sondaj „greșit” al lui Pieleanu, în PNL au loc lupte tot mai intense pentru șefia partidului.

Ei, și nici asta n-ar fi tocmai un capăt de țară, dacă în toiul luptelor n-ar fi apărut în cadru, precum un personaj din altă epocă, într-un thriller, modern, de acțiune, numitul Marian Petrache și niște sondaje despre cel mai slab președinte al PNL.

Spune Petrache:

„Am cerut Congres pentru clarificarea doctrinară. Au fost o grămadă de fuziuni și trebuie ca fiecare membru al PNL să se simtă ca acasă, să nu se simtă nimeni exclus pentru că nimeni nu e exclus din PNL. (…) Au spus că avem Consiliu Național și decizia o iau membrii în Consiliul Național, dacă vor să facă Congres bine, dacă nu, asta e. Sper să nu rămânem mereu la discuțiile de la colțuri, îmi doresc din tot sufetul și să ne orientăm cu fața spre publicul nostru„.

Iar Marian Petrache este cel care postează pe Facebook: „Am fost în opoziție la Tăriceanu, împreuna cu Crin Antonescu și cu Ludovic Orban, dar la momentul în care partidul a avut nevoie, i-am cedat colegiul meu lui Tăriceanu, la alegerile din 2008”.

Și dacă partidul va avea nevoie, iar?! Și dacă Tăriceanu ar trebui să fie susținut, din nou, de unul, două, nouă coledzii, ca tot românul, de la…?! Dacă nemulțumiții, tot mai mulți, din PNL, traversează strada la ALDE, punând umărul la pro-pășirea spre Cotroceni a liderului acestora – după cum se aude-n târg?

Nu vreau să improvizez, dar ce să mai crezi când Vasile Blaga își adună, pentru strategii, inopinat, șefii de arme, în Modrogan, chiar sub nasul lui Orban și al vechilor liberali? Când liderul de drept al PNL moțăie ca un portar de școală veche, bâzâit de muște, pe caniculă și tresare, plescăind apatic, când foștii democrat-liberali ies de la „clasă”, trântind ușa încântați de ei înșiși? Și ce mai e de spus când Orban, mai întâi, e calm și se-nfoaie abia a treia zi, după Scripturi, de la renașterea PDL în PNL? Și când Petrache, donatorul de colegii pentru Tăriceanu, vrea Congres extraordinar în Modrogan, repede-repede?

Iar până atunci, simțind că-i groasă, Dragnea dă și el drumul la abur: că „analiză serioasă și riguroasă pentru desemnarea candidatului, posibil unic”; că „să lăsăm orgoliile”; că „să ne bazăm pe rațiune și nu pe orgolii și dorințe găunoase, ci pe dorința de câștig” – orice, măcar să-l țină pe Tăriceanu aproape, până mai crește și el însuși, în sondaje.

Haida de! Păi, doar n-o fi vorbind Dragnea, în acești termeni, despre el însuși și despre partidul lui!

Cum adică „orgolii și dorințe găunoase”?

Păi, pot fi aceste tare apanajul său și al partidului său sau al unor terți „doritori găunoși”?!

Am mai spus-o și repet: chiar dacă Dragnea, prin absurd, ar ceda locul lui în cursa pentru Cotroceni sau ar sacrifica un coleg de partid în favoarea unui candidat din coaliție, PSD, care, prin definiție, nu susține pentru Cotroceni decât pesediști, ar judeca asta ca pe o supremă umilință. Și, cu siguranță, ar fi ultima…