Pe răspunderea lui Cioloș

Propunerea îi aparține prim-vicepreședintelui liberal, Ludovic Orban, care a declarat că înțelege scrupulele actualului premier vizavi de adoptarea unei OUG, privind alegerile în două tururi de scrutin, aceasta fiind la „limita Constituției”.

Dar că „există în schimb posibilitatea angajării răspunderii Guvernului în fața Parlamentului pentru adoptarea acestei modificări legislative, opțiune care este constituțională, care nu poate fi contestată sub nicio formă și care, de asemenea, vine în întâmpinarea voinței cvasigenerale a cetățenilor, privitoare la sistemul de alegere a primarilor. Se știe că peste 70 la sută din cetățenii României vor ca primarii să se aleagă cu majoritate de 50 la sută plus unu din voturi. De altfel, una dintre principalele revendicări ale protestatarilor și ale oamenilor care au susținut protestele și care într-un fel constituie baza legitimității Guvernului Cioloș este exact această revendicare, de alegere a primarilor în două tururi”, a mai spus Orban.

Sută la sută adevărat ceea ce spune prim-vicepreședintele liberal.

La urma urmei, așa cum mai scriam deunăzi, Ponta a plecat de la Palatul Victoria în urma protestului „străzii”, a reprezentanților societății civile, a zecilor de mii de tineri.

Această mișcare spontană, declanșată împotriva unui sistem corupt, susținut de o clasă politică depersonalizată, chiar dacă nu a elaborat un document programatic, a prezentat, totuși – inclusiv în cadrul întâlnirii pe care reprezentanții acesteia au avut-o cu președintele Iohannis, la Palatul Cotroceni -, un set de revendicări, inclusiv modificarea Legii electorale, în sensul celor enunțate mai sus.

Nu se poate să acceptăm rolul determinant al „străzii” în debarcarea lui Ponta, și, în același timp, să ignorăm cerințele de bun simț ale acesteia. E ca și când am considera mișcarea o uriașă bâtă de baseball, folosită de varii entități, politice sau de altă natură, spre a-l altoi pe ex-premierul pesedist, devenit indezirabil, la tărtăcuță.

Ponta însuși a considerat momentul demisiei ca fiind unul „potrivit”, declarându-se omul care „refuză să călca pe cadavre” pentru un joc/post politic.

În consecință, Iohannis l-a numit pe Cioloș „premierul guvernului său”, inclusiv pentru a gestiona cererile societății civile, pe care a sigurat-o că o aude, o ascultă, o înțelege.

Consider că, dincolo de orice înțelegere a blocurilor politice pe o lege electorală, care se adresează, în mod direct, alegătorilor, prevalează interesul societății, al electoratului.

Pentru asta, Dacian Cioloș, premierul lui Iohannis și al străzii, trebuie să țină cont, inclusiv, de cererile acesteia din urmă.

Cu siguranță, asumarea răspunderii de către un guvern este un act politic extrem de curajos, care demonstrează că un premier tehnocrat nu se situează mai aproape de interesul politic decât de interesul național, în ultimă instanță. (Sigur, nu vorbim aici de interesul național, așa cum a fost el identificat de generalisimul Oprea).

Eu nu cred că, într-o astfel de situație, în care societatea civilă a cerut schimbarea radicală, în bine, a clasei politice, PSD va depune o moțiune de cenzură prin care să dărâme guvernul Cioloș.

Întrucât, 2016 este, totuși, un an electoral.