Pe surse: dl. Iohannis gândește

Ca să nu tropăie prea tare Liviu Dragnea și pesediștii și să arunce în curtea Palatului Cotroceni cu petardele pentru Revelion, tot pe surse, dl. Iohannis transmite că dl. Grindeanu e o variantă mai bună decât dna. Shhaideh pe care a respins-o din „rațiuni geostrategice”, cu efecte în relația cu Siria și SUA.

Jenant! Nu cred că s-a mai întâmplat vreodată, din `90 încoace, ca un președinte să amâne aproape o lună desemnarea unui premier după alegeri, ca să nu mai zic de minimele explicații care s-ar fi cuvenit a fi date, mai mult decât „nu vă răspund la această întrebare”. Deși în campania electorală tăcutul președinte de până atunci devenise foarte vorbăreț.

Este mai mult decât evident că președintele Iohannis face un joc. Nu cred că va merge până într-acolo încât să-l respingă și pe Sorin Grindeanu, pentru că, evident, asta l-ar duce la suspendare. Dl. Iohannis încearcă însă să se reinventeze politic, după o prăbușire de imagine rapidă. Așteptările au fost foarte mari în ceea ce-l privește după preluarea mandatului în urmă cu doi ani și apoi potențate semnificativ după Colectiv. Un eșec total însă. Partidul domniei sale, PNL, și premierul său, Dacian Cioloș, nu i-au fost de niciun folos. PSD, dușmanul politic de moarte, s-a ridicat mai tare ca niciodată, reușind să măture totul în calea sa, în doar un an după ce fusese izgonit cu coada între picioare de la putere. Cele 45 de procente obținute la alegerile parlamentare reprezintă cel mai mare scor obținut de un partid de la FSN încoace.

Este adevărat că pe dl. Iohannis nu-l obligă Constituția să înghită pe nemestecate orice i-ar arunca PSD-ul. Legea fundamentală în așa fel a fost scrisă încât îi lasă spațiu larg de manevră când vine vorba de desemnarea premierului. Articolul 103 îi dă posibilitatea șefului statului să fie jucător. Singura dată de altfel când poate interveni decisiv când e vorba de premier. Însă Constituția nu trebuie interpretată pe litere. Or, din acest punct de vedere, dl. Iohannis nu are cale de întors. PSD formează o majoritate cu ALDE și UDMR și trebuie să aibă și premierul. Și pare că președintele a înțeles acest lucru, cerându-le public, tot lor, o altă nominalizare decât Sevil Shaideh.

De ce amână însă atât decizia? Dl. Iohannis încearcă să se poziționeze ca lider al opoziției în perspectiva următorilor ani și perioade electorale. A mai făcut-o de la Cotroceni și Traian Băsescu. Însă dl. Iohannis nici nu seamănă cu dl. Băsescu, nici nu are în spate un partid cum avea acesta și nici nu dă vreun semn că ar putea să-l inventeze. Iar dacă așteaptă să o facă alții, în alte birouri din sistem, cu trei-patru litere lipite pe ușă, meciul va fi pierdut mai devreme sau mai târziu. Și asta ar fi trebuit să o fi învățat tot de la Traian Băsescu.

Să ne vedem cu bine la anul!