Pentru cine face cărțile Dacian Cioloș?

Fostul vicepremier social-democrat Paul Stănescu pare a deține secretul lui Polichinelle: Ponta își face partid cu dușii și exclușii din PSD. „Eu am spus și atunci: e o mare greșeală excluderea celor doi colegi – și a senatorului Țuțuianu, și a secretarului general Marian Neacșu – dar din păcate, poate am fost printre vocile singulare care au spus acest lucru,” zice Stănescu pentru urechile betege ale liderilor din partid.

Dar, ce să vezi, doar cu „zisul” nu performezi. Te pui numai la adăpost, făcându-te jucător la două capete. (Că abia ce spusesem, zilele trecute, că Stănescu face pe „mortu-n păpușoi”, fără glas și fără reacție, părând să-și fi pierdut kerosenul din instalație. În măsura în care ar fi avut plinul făcut.)

Degeaba stai pe lângă disidenți și le îngâni oftatul, ca ecoul munților, dacă, practic, lași partidul să se ducă de sufletul răposaților, până la ultimul, numai și numai ca să prinzi și tu o ciozvârtă, când se curăță cârligele la măcelărie.

Hai, că pe Firea o-nțeleg: ea n-a plecat, ca să nu piardă Primăria, dar de vorbit, a mai vorbit. Dar ce să te faci singură într-un partid cu destui lunatici la eclipsă, că doar nu ești Theresa May, ca să fărâmi singură Uniunea Europeană…

Așa că, dacă tot n-au acționat disidenții, ferm, la interior, ca să oprească epurarea vechilor pesediști și pulverizarea partidului, preopinenții au plecat la exterior, mergând către lumina unei „noi” social-democrații: „Nu e o bucurie în momentul în care un coleg de-al nostru trece la alt partid și, sigur, acum îi înțeleg, s-au dus tot în partea stângă, fiind social-democrați și probabil că majoritatea celor care vor pleca, vor pleca către Pro România, pentru că în afară de PSD, a apărut un nou partid pe partea stângă,” a povestit scena Stănescu, cu finețea lui de ceasornicar bătrân.

Cine s-ar fi gândit la una ca asta?!

În niciun caz, perechea de buldogi ai lui Dragnea: Ștefănescu-Rădulescu.

„Eu de când am ajuns în 2012 în Parlament, am găsit aceeași gașcă de oameni care ocupase pur și simplu partidul și Parlamentul României, pentru funcții vorbesc. Știți cine a plecat (din PSD – n.a.)? Exact gașca asta”, spune Rădulescu.

„Vis-a-vis de aceste plecări, adică cei care au semnat scrisoarea, noi ne-am asumat, Și știam și bănuiam și eram pregătiți pentru aceste plecări. De aceea, acum două zile, am și anunțat că sistemul care dă ordin pentru aceste plecări și care creează tot felul de partide, de la USR, PMP, ș.a.m.d., nu are cum să îngenuncheze un partid care este al românilor și este PSD. Suntem pregătiți și noi”, completează povestea Ștefănescu, promovând susținut strategia de comunicare a acestui cuplu comic-fantezist.

Care PSD, oameni buni, că pesediștii ăia vechi se cară, în șut, la ProRomânia, numărul aleșilor magnetizați de Ponta fiind deja mai mare decât cel al „aleșilor” magnetizați, de-a lungul timpului, de ALDE?! Un PSD cu pemepiști și useriști vopsiți, cu leadership pedisto-peremist și cu Stănescu, disidentul-mut, care așteaptă, poate-poate s-o alege Dragnea la Cotroceni, ca să-i ia locul la conducere, fără crize și zvârcoliri?!

E aproape sigur că, în aceste condiții, electoratul se va trage și el la „noua” social-democrație a lui Victor Ponta, odată cu grosul pesedist. Asta, dacă, între timp nu va fi sacrificat chiar Dragnea… (Nu, nu de partidul său, ci de toate celelalte partide, inclusiv UDMR – care a anunțat că „nu va vota un astfel de buget” – poate chiar de ALDE, Tăriceanu devenind, pentru sine și pentru partidul său, un „must”, în cursa pentru Cotroceni).

Iar dacă Dragnea va fi sacrificat, ProRomânia va face, pe loc, alianță cu PSD – am spus-o de când s-a înființat partidul fostului premier – va scăpa de toți susținătorii și susținătoarele lui Daddy și va avea prilejul să refacă o Stângă periculos de puternică.

În tot acest timp, la Dreapta, USR revine la politica sa de distrugere a ideii de opoziție unită/bloc anti-PSD, politică inițiată în 2016, când a încurcat jocurile Dreptei așa de tare/bine, încât Kiseleff-ul a luat și Bucureștiul „in integrum” și țara, la pachet.

Ca să nu mai vorbim de serviciile all inclusive oferite „salvatorilor” de PLUS-ul noul venit, Dacian Cioloș, acest jolly-joker al pachetului de cărți lucrate, un „bun la toate”, care nu știi când și de unde apare, ca să creeze așteptări și speranțe, pe care să le risipească apoi, în doi timpi și trei mișcări.

Din păcate, singurul care a rămas, și de această dată, liniștit, la locurile lui, cu opțiunile și susținerile lui, este PNL: un partid a cărei inerție este de 20-20 de ori mai mare decât orice intenție de a apăsa accelerația.

Un partid atăt de rectiliniu și uniform, încât a început să facă parte din decor…