Pentru cine trag clopotele, Florică?

Ultimul sondaj IMAS (Alin Teodorescu, fost ales social-democrat cu acte în regulă) atestă picajul, în formă continuată, al social-democraților, PSD ajungând la un neverosimil 24,9 la sută.

Despre dreapta, „condusă” de PNL, care adună la un loc aproape 50 de procente, nu voi discuta acum și aici. Nici despre ALDE, care – culmea! – se menține la un 11,7 la sută, părând neatinsă de insuccesele guvernării, chiar și într-o perioadă în care Tăriceanu este atacat, direct sau cu mantă, de toată lumea.

Mai interesant decât cotele enumerate anterior, mi se pare scorul obținut de un partid nenumit, în dreptul misterioasei categorii „alt partid” – un sec 4,4 la sută.

POLITICĂ Sporul de weekend și sărbători legale, al angajaților din penitenciare, sacrificat în favorea celui pentru ore suplimentare

12:21

ENERGIE Ministerul Energiei prelungește termenul pentru montarea REPARTITOARELOR în locuințe până în 2025

12:00

Imediat, gândul m-a dus la ProRomânia al lui Ponta, fapt ce m-a făcut să mă întreb derutat: „Și toate procentele pierdute de PSD încotro au luat-o, când au luat-o?!”

La dreapta nu cred s-o fi apucat, singurul new entry în zonă fiind (in)amicul Cioloș, pe care nu-l văd în stare să atragă electorat din bazinul social-democrației; nici pe UDMR nu contez… Atunci?!

Nu e prea măruntă, oare, o zestre de patru-punct-patru, ca la teatru, intrată în lada lui Victor Viorel, după ce s-a împănat bine cu câțiva dintre aleșii neamului PSD?!

Pentru că, și în politică, la fel ca în chimie/natură, nimic nu se pierde, ci totul se transformă. E posibil ca Teodorescu-IMAS să fi scăpat din vedere vreo câteva procente bune, „risipite”, ca boabele de grâu cu bob rotund, pe la cununiile civile, peste capetele „tefeleilor” opoziției?

Dacă-i așa, înseamnă că, totuși, Ponta nu e chiar lumina farului călăuzitor în apele agitate ale stângii. Poate că nu încă… Dar dacă nu și nu?!

Dacă la ora asta, în PSD, grupul ostracizaților, cu tot neamul lor parlamentar, refuză să se mai gândesc la abandon; la o plecare spre Ponta sau aiurea?!

Jocul agitat, de miercuri, din Camera Deputaților – un fel de „Pentru cine trag clopotele, Florică”?, filmat de aleși pe culmea subțire a isteriei – a arătat mult mai mult decât simpla socoteală, ajunsă pe minus doi, a tandemului PSD-ALDE, aflat la limită, fără majoritate, în Cameră.

A arătat că, la o adică, întreaga oaste a lui Stănescu-Firea și compania – fie în cazul debarcării lui Dragnea, de la șefia Camerei Deputaților, fie pe votul la o apropiată moțiune de cenzură – va defecta suprem. În sensul că, și de nu vor vota alături de opoziție, vor aflui consistent pe holurile Casei Poporului, către masa ori către casa lor.

Nu cred că disidenții își mai doresc s-o-ntindă din partid, izmene pe călător, către încercările politice ale foștilor camarazi – Ponta, Geoană, Vanghelie – câtă vreme vor izbândi să-i tragă preșul de sub picioare lui Dragnea – fie el chiar și covorul fermecat/zburător, adus de camarada Viorica, din Orient.

Așa stând lucrurile, rămâne întrebarea: ce se va întâmpla după, cu Ponta și cu partidul lui?! Vor continua să pescuiască în apele neliniștite ale partidului fostului Daddy? Se vor alătura alianței PSD-ALDE? Le va fi de ajuns doar atât? Vor forța o fuziune cu noul PSD? Se vor lăsa absorbiți, din nou, de Kiseleff? (Dar ce te faci cu Tăriceanu, înfipt ca un junghi în coastele lui Ponta și ale lui Constantin?!). Se va lupta liderul ProRomânia pentru a-și recupera fotoliul de președinte al PSD? Va porni în cursa către Cotroceni? Se va mulțumi, poate, doar cu ostoirea setei de răzbunare, prin alungarea lui Dragnea și a grupului său de „pluvieni” pe pustii? Sau ce?

Oricum ar fi, toate aceste jocuri și „volute” politice, toate plecările și revenirile, toate manevrele underground sau la vedere, debusolarea și degringolada din intestinele PSD, nu fac decât să te convingă de un adevăr „remarcabil”: Toți oamenii ăștia s-au zbătut să ajungă la putere/guvernare, cu partidul lor mamut, cu un scor fabulos în alegeri, cu toate marotele și năzuințele lor, cu toate ambițiile și pohtele ce-au pohtit, numai și numai ca să arate nației, de doi ani încoace, continuu, cum și cât se pot război/ciomăgi între ei…

Și totul în detrimentul, pe nervii, în pofida, împotriva și în lipsa de beneficiu și de împlinire a poporului (tele)spectator…