Pentru liceenii care-au dat BAC-ul și cred ca li s-a întâmplat ceva extraordinar
Vă spun de la început, să știți de ce mă detestați: mi se pare absolut normal să iei BAC-ul. Nu e o realizare, nu e un record: e doar dovada că ai trecut prin liceu și te-ai ales cu ceva cultură generală. Minimă. Dincolo de două strofe dintr-o manea. E, în schimb, rușinos să-l pici.
Nu ești un erou al luptei cu sistemul dacă ai copiat. Ești doar un om care trișează sperând că și viața va juca la cacealma. Te asigur că nu: viața nu-ti va da niciodată înapoi cărțile pe care trebuia să le citesti în liceu. Vei trăi bine, poate, cu ceva noroc becalian, dar vei trăi sărac spiritual și vei sărăci și atmosfera din jurul tău. Ca un scaiete în jurul căruia nu mai crește iarba.
În schimb, merită să te mândrești c-ai intrat la facultate. Și anume la una de stat, și mai precis la una de stat fără taxă. În rest, ceea ce numim acum învățământ superior privat sau de stat cu bani e doar un business care transformă loazele în absolvenți și România într-o țară în care nu mai poți avea nici o încredere în nici un CV. Ca angajator vorbesc.
Dincolo de toate, dragi tineri, nu ajungeți nicăieri dacă vă închipuiți că școala e inutilă și va uitați la de-alte Mutu sau Columbeanu în cautarea unor modele. Nu vă folosește la nimic să strigați la noi „Da, dar aștia n-au învățat nimic și uite ce bine o duc!” Pentru că nu veți ajunge ca ei doar strigând. Și pentru că nu lipsa de cultură și instrucție e MOTIVUL pentru care au ajuns acolo! Ci norocul, care nu s-a dovedit științific că te ocolește dac-ai deschis o carte!
Și, de fapt, de ce i-ați lua de exemplu? Oamenii aștia care par ca au totul sunt de fapt niște cutii goale, niște sertare în care natura a asezat fișicuri cu bani. Vreți să vă bucurati de Ferarri sau de Călinescu? De Ibiza sau de Balcic-ul Cellei Serghi? De Ferragamo de pe voi sau de Nichita Stănescu din minte? Vreți să stați toată viața la plajă fără să știți ce-au scris, ce-au trăit, ce-au simțit alții? Sau preferați să vă limitați la ce puteți trăi și simți voi înșivă?
Oricum, mi se pare tristă revolta asta împotriva sistemului, când sistemul nu face altceva decât să vă dea o alegere: faceți un lucru bun pentru voi învățând bine. Sau faceți un lucru ușor pentru voi, strigând pe facebook că așa nu se mai poate, ce țară de rahat avem.
Bun. Ușor. Bun. Ușor. Țineti minte cuvintele astea, vă veți mai întâlni cu ele în viață.
Și de fiecare dată vor fi la o intersecție. A două drumuri diferite. Și fără nici un fel de GPS. Sau Google Maps. Deci, înainte să fugiți în club fericiți c-a mai trecut un hop, opriți-vă o secundă să meditați:
Bun?
Sau ușor?