Prima pagină » Puterea Gândului » Pentru ridicarea la un nivel mai superior al literaturii noastre!

Pentru ridicarea la un nivel mai superior al literaturii noastre!

Pentru ridicarea la un nivel mai superior al literaturii noastre!
"Sunt cazuri foarte interesante, care probabil se cunosc și de către voi, când pionierii și-au părăsit părinții și au plecat la alții, ca un semn de protest împotriva lucrurilor învechite, față de starea lucrurilor de astăzi"

Personajele principale:  Gheorghe Apostol, prim-secretar al CC al PMR, Iosif Chișinevschi, secretar al CC cu propaganda și cultura, Leonte Răutu, adjunctul lui Chișinevschi, Constanța Crăciun, ministru al Culturii, Mihai Beniuc, prim-secretar al Uniunii Scriitorilor, Em. V. Gălan, secretarul organizației de partid a Uniunii Scriitorilor (Mihail Sadoveanu, președintele Uniunii Scriitorilor, nu apare în stenograme).

Personajele secundare: poeți, prozatori, dramaturgi, critici literari.

Lucrările Conferinței au durat mai multe zile. Extrag ce mi s-a părut mai principal, cum ar zice prim-secretarul CC al PMR, și încep chiar cu Apostol.

Tov. Gheorghe Apostol: „Noi am avut în unele regiuni popi care au făcut o muncă politică de masă mai bună ca unii activiști (…) Deci, frontul de luptă pentru construirea socialismului s-a lărgit și odată cu acesta s-a lărgit și frontul luptei împotriva dușmanului, lupta pentru apărarea păcii. Chiar și partea cea mai reacționară a unui cult pe care îl avem în țară – este vorba de catolici – a trebuit să bată în retragere în această perioadă (…) Toate aceste neînțelegeri și ciocniri (scriitorii se săpau, se turnau, se bârfeau cu talent, cum rezultă din luările de cuvânt, n.m.) nu au avut darul de a întări lupta împotriva ideologiei burgheze în literatură, ci din contra au creiat condiții prielnice pentru ca ideologia burgheză să se poată infiltra și manifesta în scrierile noastre și în vorbirea noastră (…) E vorba acum de o serioasă muncă de îndreptare a lucrurilor, de a munci cu mai multă râvnă pentru ridicarea la un nivel mai superior al literaturii noastre  (…) Ce este la dumneavoastră și ceea ce am auzit este puțin față de ceea ce a existat și mai există la compozitori, a existat și mai există în rândul artiștilor (…) Să dăm viață tineretului, voioșie, încredere, înflăcărare, tinerețe, pentru că influențează în mod pozitiv asupra vârstnicilor, asupra părinților lor. Sunt cazuri foarte interesante, care probabil se cunosc și de către voi, când pionierii și-au părăsit părinții și au plecat la alții, ca un semn de protest împotriva lucrurilor învechite, față de starea lucrurilor de astăzi (…)”.

Tov. Iosif Chișinevschi: „Ce măsuri concrete preconizați pentru îmbunătățirea activității Uniunii, pentru mărirea producției șantierului creației? (…) De ce sunt aceste neînțelegeri? Nu credeți că lucrează elemente dușmănoase? Pentru că trebuie să fie cineva (…)”.

Tov. Constanța Crăciun: „Unii (…) au lăsat să-și scoată urechile de măgar o serie de trăsături vechi ca vanitate, demoralizare nejustificată, procese de intenții și așa mai departe (…) Și-au creiat loc anumite poziții de pasivitate, care la noi cel puțin, în sistemul nostru, se manifestă printr-o – nu teorie – dar printr-o mentalitate că e imposibil de a influența șantierul de creație, că trebuie să așteptăm cu ce vin scriitorii, că nu putem să intervenim acum în orienarea creației literare și multe altele (…) În ce privește cântecele, oamenii noștri sunt lipsiți de asemenea cântece în care să fie cântată patria noastră. Trebuie asemenea cântece care să nu prezinte greutăți nici vocale, nici de memorizare (…)”.

Tov. Leonte Răutu: „(…) În spiritul acestei teze a lui Lenin trebuie educată masa scriitorilor, criticii noștri, tineretul nostru scriitoricesc (…) Există și influențe ale stihiei mic-burgheze în rândul scriitorilor, în viața scriitoricească (…) Sovieticii spun despre țara noastră că e o republică a petrolului, însă noi nu avem cărți în care să arătăm acest lucru (…) aș propune să urmăm exemplul tovarășilor sovietici (…)”.

Tov. Mihai Beniuc: „Poate că abuzăm de bunăvoința tovarășilor din conducerea partidului, dar profităm și noi de această ocazie și ne spunem păsurile (…) Între noi mai continuă lupta fratricidă ca niște soldați beți care încep să se certe între ei, scot armele și încep să tragă unii în alții, încep să strice cartușele pe propriile capete în loc să le strice pe capetele dușmanilor (…) clevetiri reciproce și masive, pe la colțuri, pe la spate (…) După părerea mea și după aprecierea generală care există în rândurile scriitorilor, poezia a înregistrat succese mai multe, fiindcă e o plantă care crește mai repede (…) Pentru noi problemele industriei grele primează (…) În rândurile scriitorilor sunt relații care ar necesita o revizuire a lor: tendința de grupare, spiritul de grup care stânjenește unitatea frontului nostru literar, tendința de clevetire, de bârfire, colportajul de vești de la unul la altul (…) spiritual de grup e dușmanul spiritului de partid (…) Tinerele cadre scriitoricești au fost neglijate de conducerea Uniunii și aceasta explică faptul că multe dintre talentele tinere sunt în descompunere (aluzie străvezie la Nicolae Labiș,în primul rând, n.m.)”.  

Post scriptum. Are perfectă dreptate Constandin Bordelezu (salutare, umbră veche!), ca și cel care semnează „threyc”. Adaug aici, chiar cu vorbele lui Churchill (Al Doilea Război Mondial, Editura Saeculum I.O, București, 1996, vol. II, pag. 381-382). Discuția cu Stalin, la Moscova, din seara de 9 octombrie 1944: „Momentul era propice  pentru treburi, așa că am spus În timp ce se traducea asta, eu am scris pe o jumătate de coală de hârtie:
România
Rusia ………………………………… 90 %
Ceilalți ……………………………….. 10 %
Grecia
Marea Britanie (de accord cu SUA) ….  90 %
Rusia ………………………………….  10 %
Iugoslavia …………………………….. 50 %  – 50 %
Ungaria ………………………………..  50 % – 50 %
Bulgaria
Rusia …………………………………..  75 %
Ceilalți  ………………………………….  25 %
Am împins hârtia asta spre Stalin, care între timp auzise traducerea. A urmat o mică pauză. Apoi a luat creionul lui albastru, a făcut un mare semn aprobator și ne-a dat-o înapoi. S-a stabilit totul într-un timp nu mai lung decât a durat ca să punem pe hârtie„.