Pentru spălare de păcate nu te ia DNA

Nici alocarea de mai multe ore pentru studiul Creștinismului decât pentru cel al Islamului sau Hinduismului,  nu mi s-ar părea politic incorectă: noi, ca români și europeni, trăim într-o mare de simboluri, personaje și situații din Biblie, prezente în literatură, în artele plastice, în film, în muzică.

Dar, nu asta interesează Godporația BOR, în cap cu PF, adică persoana fizică, Daniel, managerul lui Dumnezeu. Dorința cea mai fierbinte a preasfinților este să transforme copiii în viitori credincioși, sau, măcar superstițioși, gata să se scobească în buzunar pentru preoți și biserică.

Să creadă și să se teamă, nu să gândească în legătură cu religia.

Ținta Godporației sunt banii. Aidoma uriașelor rețele comerciale, încearcă să-și fabrice noi generații de clienți, care să se adape cu apă sfințită, să pupe moaștele și grebla părintelui.

Manipularea elevului prin religie practicantă poate fi un lucru rău. Dacă aș fi genul de om al Bisericii, m-aș opri aici, întărind cu glas mare: E de rău. Căci religia nu explică și nu demonstrează, ea doar decretează ce e rău și ce e bine. Fiind însă un  raționalist înrăit, voi și argumenta această afirmație.

Lăsând la o parte problema existenței a ceea ce se numește Dumnezeu, copilului i se spune că El, Domnul, e Unic, altul la fel nu există. Deci, într-un univers în care nimic nu e unic, în care există miliarde de oameni, miliarde de stele, atomi și galaxii în număr inconceptibil de mare, avem și un Unul, care nu știm cum arată, unde se află, nu îi cunoaștem nicio caracteristică energetică sau materială, nu știm dacă e de natură corpusculară sau ondulatorie, dar zicem că e Unic.

A fi Unul, și nu mai mulți, e o caracteristică a ceva identificabil prin parametri, care să fie verificați și să se constate absența lor la alte entități. Mă poate contrazice un preot dacă eu spun că Dumnezeu sunt Doi?

Sau dacă afirm că în Univers mai există cineva Unic: Mihai Eminescu, de pildă?

Sau: îndrăznea vreun preot român, sub comunism, să spună că numai Dumnezeu e Unic, nu și Nicolae Ceaușescu?

Apoi, acest Dumnezeu e atotputernic. A putea orice este un concept profund antidemocratic. Statul de drept și democrația se bazează pe ideea că nicio persoană, nicio instituție, nici măcar poporul nu trebuie să dețină puterea absolută. Și totuși, copilului i se injectează ideea omnipotenței.

Nu întâmplător, credincioșii habotnici sunt, de cele mai multe ori, și nostalgici sau fani ai dictaturii.

Clipul de propagandă în favoarea obligativității religiei în școli, în care portretul lui Ceaușescu e dat jos și înlocuit cu icoana Maicii Domnului, e o prostie. Ortodocșii sârguincioși sunt și cei care l-ar vota pe Ceaușescu, dacă ar învia ca Iisus.

Practicarea religiei presupune crearea unui sistem moral paralel cu justiția. Poți să înșeli, să furi, să omori, poți să arunci cu telefonul mobil indestructibil în Dumnezeu, în generozitatea ei, Biserica te spală de toate păcatele, cu condiția să faci niște daruri pe măsură către Casa Domnului. Pentru spălare de bani, te umflă DNA, în schimb spălătoria de păcate a BOR duduie, cu un profit dumnezeiesc, cum nu iese nici din traficul de droguri sau carne vie.

Mult îmi place să văd mafioți care, după ce au golit gențile cu milioane de euro, cară la cruci și bat mătănii.

De fapt, e vorba de o deghizare a străvechilor indulgențe papale, cumpărarea iertării păcatelor cu bani gheață, crucificată pe ușa bisericii din Wittenberg de Martin Luther, acum o jumătate de mileniu.

Pe scurt, i se spune elevului că dacă se duce regulat la Biserică, dacă n-o ratează nici în caz că o vede din avion ca să-și facă cruce, ține posturile, dă dreptul preotului de Crăciun, Paște și ce zile sfinte or mai fi, se spovedește de câte ori păcătuiește, atunci e mântuit.

În schimb, dacă ești bun și drept cu oamenii, dacă faci binele de câte ori îți stă în putință, dacă nu minți și nu iei niciun leu care nu-i al tău, dacă din puținul tău dai și altora, dar ești ateu, te-a luat Dracul.

Și totuși, cineva a spus așa: „Dacă le facem binele altora, ne întâlnim toți prin faptele bune. Ajungem la o cultură a întâlnirii. Trebuie să ne întâlnim făcând bine. Iar dacă unul nu crede și spune că e ateu, prin facerea binelui se întâlnește cu noi”.

Se numește Francisc, și, incredibil, e Papă. Iar dogmaticii Vaticanului au sărit, aidoma colegilor ortodocși, să „traducă” ce-a vrut să spună Sanctitatea Sa: „Ateii nu se mântuiesc. Cei care cunosc Evanghelia nu pot fi mântuiți dacă nu au credință și dacă refuză să intre în Biserică și să rămână în Biserică”.

Subsemnatul n-am făcut nicio oră de religie în școală. Ceea ce nu m-a împiedicat să citesc din doască-n doască Evangheliile, Epistolele, Faptele și Apocalipsa, în română, franceză și engleză. Pot să susțin oricând o controversă cu orice teolog.

Dar nu sunt credincios, și cu atât mai puțin, îmbisericit. Dacă am făcut bine sau rău cât am trăit vor decide pentru mine oamenii, nu Dumnezeu.

Pe cale de consecință, cu privire la accesul în Rai, sunt pe lista neagră.

P.S.

Pentru că mai am și păcatul scrisului de proză, vă propun să recitiți asta:

Maimuța lui Dumnezeu

Publicat la: 06.03.2008

-Dumnezeu e mare. El veghează asupra noastră, dreptcredincioși și păcătoși, pentru ca să nu tulburăm orânduiala lumii. Porunca Domnului spune: să nu furi. Să nu iei bunul altuia. Dacă vă duceți în curtea vecinului și vă suiți în pom să furați mere, ce-o să vi se întâmple? Hai, ia gândiți-vă. Nimeni? Ia spune tu, Bălănescule.

– Nu știu, domprofesor, nu e nici o curte, io stau la blocuri…

– Părinte profesor, Bălănescule, eu sunt părintele profesor, nu domnu” profesor. Domni profesori sunt la matematică, la română, la geografie, la chimie. Ei vă mobilează creierul. Eu vă aduc cuvântul Domnului în sufletul vostru. Sunteți ca și copiii mei, sunteți copiii lui Dumnezeu. Părinte profesor, Bălănescule.

– Părinte profesor… io nu m-am urcat niciodată într-un pom. Sunt niște plopi la stradă, da nu poți să te urci în ei și n-au mere, părinte domprofesor. Mere sunt la supermarket.

– Bine, dar totuși punem cazul, să zicem că te-ai urca. Se rupe scara cu tine Bălănescule, că nu-ți ajută Dumnezeu să furi, își ia mâna de pe tine.

– Domprofesor, mie mi-a dărâmat scara Gabonu când mă uitam în vestiar la fete. O fi fost mâna lu Dumnezeu?

– A fost, Piguloiule, a fost, ochiul fură și Dumnezeu își face lucrarea și cu mâna omului.

– Păi, eu n-am știut și i-am dat un cap în gură lu Gabonu. O să mi-o tragă Dumnezeu, domprofesor?

– Părinte profesor, Piguloiule, de câte ori să vă spun? Căile Domnului sunt adesea nepătrunse celor omenești. Auziți, de pildă, că pe un elev l-a călcat mașina…

– Părinte domprofesor, știu eu, știu eu, mi-a zis frati-miu, a arătat și la televizor, un domprofesor de la liceu Lipati a zis c-a fost obraznic și l-a strâns de gât la școală pe un copil cu mâna lu Dumnezeu…

– Nu mai vorbi neîntrebat, Piguloiule. Deci, auziți că l-a călcat mașina pe un coleg de-al vostru. Toată lumea zice că a avut ghinion, că așa i-a fost soarta. Dar soarta omului este în mâna Domnului, copii. Dacă poliția care face măsurători și întreabă martori ar cerceta și ce-a făcut colegul cu o zi înainte, ar afla că nu s-a închinat creștinește când a trecut pe lângă biserică, adică exact acolo unde l-a călcat mașina. Ia ziceți, trebuie să fi auzit de un caz ca ăsta. Da, Băloi, spune.

– Eu am văzut pe hașbeo, părinte domprofesor, era într-un film cu mafioți, Manicuțu nu i-a dat respect lu șefu mafioților, care avea un Craisler alb, și șefu a dat cu Craisleru peste el, l-a făcut varză.

– Dumnezeu e iubire de oameni, Băloi. El nu ne lovește. Când nu știm să-L cinstim cum se cuvine, își ia doar de deasupra noastră mâna ocrotitoare și atunci Diavolul poate să-și facă mendrele. Ai înțeles, Băloi?

– Da, părinte domprofesor, am înțeles, am văzut și pe un perete, în Ghencea, Dumnezeu egal love, adică atunci când ne lovește, Dumnezeu ne iubește pe englezește.

– Da. Altcineva. Cine-și mai amintește un exemplu?

– Domprofesor…

– Părinte profesor, Feruță!

– Părinte profesor, la noi pe scară stă Pirciu, e mai înalt ca dumneavoastră și are pantaloni de piele, negri și e tuns la chelie. El când vine beat seara fumează și se pișă pe ușa bisericii de lângă blocu De, îl vedem noi. Și pe el nu l-a călcat niciodată mașina.

– V-am spus, Feruțule, căile Domnului nu sunt de-a dreptul. Omul acela e un mare păcătos, un păgân și va fi vai și amar de el când Dumnezeu îl va lăsa din brațele Sale. Ucigă-l crucea îl va lovi și pe el, și pe familia lui.

– Da părinte profesor, de ce e Pirciu așa, dacă toți suntem făcuți de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui, cum ne-ați spus dumneavoastră?

– Dumnezeu a făcut primul om, pe Adam. Din coasta lui a făcut prima femeie, pe Eva. El le-a dăruit Raiul, cel fără de păcat. Dar ei au păcătuit și au fost alungați în lumea aceasta a patimilor și a răului. Ei sunt părinții noștri ai tuturor și noi plătim pentru păcatul lor.

– Tata mi-a spus că așa era la comuniști.

– Comuniștii, copii, sunt Antichristul. Ei spun că omul se trage din maimuță, tăgăduiau lucrarea lui Dumnezeu din noi. Cum să se tragă omul din maimuță? Azi de ce nu s-ar mai face maimuțele oameni? Pentru că nu s-au făcut niciodată. Cum să ajungă o maimuță să ridice o biserică?

– Părinte domprofesor, da nu putea Dumnezeu să facă întâi maimuța? Și pe urmă se făcea ea singură om.

– Dumnezeu a făcut omul, fiule, după chipul și asemănarea Lui. Maimuța i-a fost dată omului ca o maimuțăreală a lui, să-i amintească mereu ce-ar fi fost și ce-ar ajunge fără Dumnezeu.

– Tata zice că unii oameni sunt făcuți de Dumnezeu și că alții se trag din maimuțe. De dumneavoastră zice că v-ați tras ieri din maimuță.

– Taică-tu o să ardă în flăcările iadului, Feruță Constantin, așa să-i spui din partea mea. Ora viitoare vorbim despre iad.