Petrolul, frica și foamea

Arabia Saudită conduce o coaliție de nouă țări din Orientul Mijlociu și Africa într-un război cu cel mai sărac stat arab, Yemen. Aventurosul și pripitul prinț moștenitor Muhammad bin Salman, vicepremier și ministru al Apărării, conducătorul de facto al saudiților, e marele strateg al acestui război care durează din 2015 și a produs un dezastru umanitar. Coaliția sunnită a prințului (cu sprijin logistic american) a impus un guvern marionetă și luptă cu yemeniții huthi – Ansar Allah (Partizanii lui Allah). Rebelii huthi, șiiți, sunt sprijiniți de Iran.

Atacul cu drone de sâmbătă dimineața asupra infrastructurilor de petrol ale marii companii saudite Aramco a fost revendicat de huthi. Nu e primul atac (anul acesta au avut loc două, ultimul în mai), dar e cel mai puternic. Oficialii de la Tehran declară că nu au nici un amestec. Nu-i crede nimeni.

Statele Unite, partenerul strategic al Arabiei Saudite, prin tweetsurile lui Donald J. Trump, o țin încă în cimilituri: „Sunt motive să credem că îl cunoaștem pe vinovat, suntem pregătiți să ripostăm în funcție de (rezultatul) verificărilor, dar așteptăm să auzim din partea regatului saudit cine crede că este sursa acestui atac și sub ce formă ar trebui să acționăm”. Secretarul de Stat Pompeo, mai direct, a apucat să declare că e mâna Iranului.

Uniunea Europeană – în tensiuni cu Statele Unite și aflată încă în Acordul nuclear cu Iranul, din care Washingtonul s-a retras – îndeamnă la reținere.

Între timp, la prețul petrolului, care crește, se va adăuga, spun specialiștii, o „primă” geopolitică. Cu alte cuvinte: teama, tradusă în dolari, că stabilitatea rezervei globale de petrol e în pericol. O teamă care va persista și după ce Riyadhul își va repune în funcție instalațiile deteriorate. Teama va persista până când Arabia Saudită va găsi soluția de a ieși dintr-un război care e din ce în ce mai clar că nu poate fi câștigat. Numai că principalul său aliat, Emiratele Arabe, care controlează sudul Yemenului (fieful rebelilor huthiți e în nordul țării) nu au interesul să abandoneze teritoriul visându-și visul ieșirii la Cornul Africii.

Presa internațională titrează apocaliptic, însă în butoiul cu pulbere al regiunii nimeni nu e sinucigaș să aprindă chibritul. Vor continua războaiele de proximitate, fiindcă o confruntare directă între saudiți și iranieni ar arunca în aer Orientul Mijlociu, la fel și un război între americani și iranieni.