„Planul de Pace Trump pentru Orientul Mijlociu” nu mai trebuie redactat

Nu e chiar o supriză că Donald J. Trump, care s-a promovat singur drept cel mai pro-israelian președinte american, a decis să devanseze cu peste un an de zile data deschiderii ambasadei Statelor Unite la Ierusalim. Amicul său, Benjamin Netanyahu, aflat pe toboganul carierei sale politice, va putea să taie panglica pe 14 mai, când Israelul va sărbători 70 de ani de statalitate.

Premierul s-a și grăbit să declare: „Decizia Președintelui Trump de a muta ambasada Statelor Unite la Ierusalim cu prilejul Zilei Independenței urmează declarația sa istorică din decembrie privind recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelulului. Această decizie va transforma cea de-a 70-aniversare a Independenței într-o sărbătoare și mai mare. Mulțumesc, președinte Trump, pentru leadership-ul și prietenia dumneavoastră!”.
Nu atât Netanyahu a presat pentru acest demers – încercase ceva în urmă cu câteva săptămâni, însă între timp s-au rostogolit peste el dosarele de corupție – Cazul 1000, Cazul 2000, Cazul 4000 – despre care credea că vor mai sta multă vreme la dospit.

Cel care, ca de obicei, l-a impulsionat pe Donald J. Trump a fost marele său sponsor, al său în campania prezidențială și al Republicanilor, magnatul cazinourilor din Las Vegas, Sheldon Adelson. Mai mult, Adelson s-a oferit să sponsorizeze construirea unei noi ambasade (din 14 mai, va funcționa, deocamdată în spațiile consulatului). N-a precizat cât e dispus să ofere din cele aproximativ 500 de milioane de dolari cât va costa viitorul sediul (bună parte a cheltuielilor fiind cheltuieli de securitate). N-a primit încă un răspuns din partea Departamentului de Stat, ai cărui juriști studiază încă legalitatea unei astfel de donații (între timp și entuziaștii necondiționați ai Israelului, evangheliștii vicepreședintelui Pence, și-au arătat disponibilitatea de a contribui financiar la construcție). A primit însă un răspuns indirect de la un apropiat al său, Mort Klein, președintele unei organizații sioniste din America: „Acesta e un proiect guvernamental. Nu mi-aș dori să spună cetățenii că a fost ridicat cu bani evreiești”.

Un alt personaj care a făcut un lobby patetic pentru devansarea datei e ambasadorul Statelor Unite în Israel, fostul avocat al lui Trump, David Friedman. Gafele sale diplomatice și atitudinile sale afișat părtinitoare sunt cunoscute și nu mai insist. Amintesc doar că, în august anul trecut, a făcut o sărbătoare din faptul că unul dintre cei cinci copii ai săi, fiica Talia, a emigrat în Israel unde a obținut cetățenie. De altfel, și celălalt avocat pe care Trump l-a făcut peste noapte diplomat, ba chiar trimis special în Orientul Mijlociu, Jason Greenblatt, e un ortodox fervent, ai cărui tripleți (din șase copii) urmează un curs de studii iudaice anul acesta în Israel. E evident că nici unul nici celălalt nu se bucură de nici un dram de credibilitate în fața palestinienilor.

Președintele Trump nu avea nici un rost să mai amâne, prudent, deschiderea ambasadei până la sfârșitul lui 2019. Palestinienii din Cisiordania și Gaza au protestat, cum era de așteptat. I-au susținut doar turcii, cum de asemenea era de așteptat. Ministrul de Externe, Mevlüt ÇavușoÄŸlu, a avertizat că graba de a deschide ambasada e încă un pas, „extrem de îngrijorător”, spre „deteriorarea condițiilor de pace”.

Ironia face ca, la sfârșitul acestei săptămâni, ambasadorul american la Națiunile Unite, vocala doamnă Haley, să fi declarat, la o intrunire cu studenții unei facultăți de științe politice din Chicago, că Planul de Pace Trump pentru Orientul Mijlociu e ca și redactat.
Nu mai trebuie pus pe hârtie. Un astfel de „plan” se implementează deja cu succes, dovadă tăcerea statelor arabe din zonă, încă și mai grea ca pe 6 decembrie.

Caricatura: Marian Kamensky / Austria