Mai întâi însă, dl Ponta a trebuit să facă posibilă restructurarea Cabinetului – simpla remaniere necerând un vot parlamentar – și, fiindcă PLR-ul obedientului Călin Popescu Tăriceanu se învârtea pe acolo cu 28 de parlamentari, l-a invitat înăuntru. Deoarece cinci partide erau totuși prea multe pentru Palatul Victoria, plecarea UDMR a fost aranjată în grabă. Doar un eveniment neprevăzut ar fi determinat Uniunea să-și anunțe retragerea din Guvern, la numai două zile de la învestirea dnei Csilla Hegedus în funcția de ministru al Culturii. Logic era să refuze numirea acesteia, dacă tot avea de gând să părăsească Executivul, iar faptul că n-a făcut-o arată că înțelegerea cu PSD s-a stricat ulterior, UDMR fiiind nevoită să elibereze urgent locul în favoarea PLR.
Apoi, dl Ponta are de trecut noul Cabinet format din PSD, PC, UNPR și PLR, prin Parlament, acțiune care testează rezistența coaliției de guvernământ și, totodată, fidelizează formațiunile mici, care o compun, față de PSD, în caz de reușită. De ce se leagă însă Victor Ponta la cap, fără să îl doară? Putea merge mai departe cu actualul Guvern, până când, din cauze independente de voința sa, ajungea pe făraș. Deși pare paradoxal, premierul fiind mult mai vulnerabil acum, decât înainte de pierderea alegerilor prezidențiale, un vot parlamentar, fie el și riscant, i-ar putea consolida poziția. L-ar relegitima în raport cu președintele ales Klaus Iohannis, cu PNL și toți aceia care îi cer capul, restabilindu-i, în același timp, întreaga autoritate asupra PSD.
Iar Victor Ponta se grăbește, fiindcă timpul lucrează împotriva sa, orice amânare putând aduce contracte politice semnate de alții, noi inamici și dezertări din tabăra sa, în cea a opoziției. Nu e totuna dacă congresul PSD îl găsește în fruntea Guvernului ori simplu deputat de Gorj, frustrat și fără putere, nepotrivit cu calitatea de lider al celui mare partid. Așadar, premierul Ponta se află în plină misiune de autosalvare și, cum dispune de o sută de voturi în plus față de opoziție, s-ar putea să-i reușească. Alegând perioada de tranziție a madatelor prezidențiale ca să-și prezinte Cabinetul, se ferește, curajos cum îl știm, de eventuale surprize: Iohannis nu-l poate deranja cât n-a depus încă jurământul, iar Traian Băsescu nu mai are legitimitatea s-o facă.
Planurile i le-ar nărui doar DNA. Creație a lui Victor Ponta, acest guvern-cadou împachetat pe la spatele a doi președinți și oferit, de Crăciun, nației are, însă, valabilitatea foarte limitată, pentru o mare parte din consumatori el fiind deja expirat.