PNL, săgeata puterii în opoziție

Nu avem de-a face, aici, doar cu un joc de cuvinte, ci cu adevăr jucăuș, învederat, se spune, de președintele Iohannis. Liderul „spiritual” al liberalilor le-ar fi cerut acestora să înceteze cu jocurile de culise și alte manevre, care se desfășoară în vintrele partidului, astăzi, într-o perioadă de „transformări”, „restructurări” și „alegeri” la toate nivelurile formațiunii, în pregătirea congresului din vară. Președintele le-ar mai fi cerut susținătorilor săi întru câștigarea unui nou mandat la Cotroceni să se lupte pentru unitatea partidului, și nu invers, întrucât, în caz contrar, ar putea deveni „micul partid mare”, de pe dreapta politică.

Ei bine, în aceste condiții excepționale, în care PNL își șlefuiește blazonul, își șterge praful de pe imobilele sale personalități, tot mai estompate de „mobilizatorul” noncombat, instalat de la pătrunderea sa în „opoziție”, marele președinte mic, Cristian Bușoi – și nu vorbim aici de înălțimea sa, ci despre anvergura sa politică -, a mai făcut un pas spre șefia partidului către care tinde, alegându-se, în unanimitate, la conducerea filialei bucureștene a PNL.

Așa o „efervescență” amorțită nu s-a mai văzut de ani buni în tabăra liberală.

Și la București, ca și la Sibiu, ca și în alte filiale din țară, candidații unici au fost aleși, surprinzător, cu unanimitate de voturi.

Dacă în cazul Ralucăi Turcan, la Sibiu, rezultatul se explică prin aceea că filiala în discuție a obținut cel mai bun scor din țară la alegerile parlamentare din iarna anului trecut, pe linie de partid, la București rezultatul dă măsura exactă a „transformărilor revoluționare”, ce străbat în aceste zile interiorul partidului de la Șosea.

Așa cum spuneam, cu emoție, Cristian Bușoi a fost ales, astăzi, cu o unanimitate zdrobitoare, la conducerea filialei partidului, din postura de candidat unic. Probabil ca o recompensă, după ce, anul trecut, în vară, a preluat șefia interimară a filialei, în urma eșecului răsunător la locale – ocazie cu care Predoiu a demisionat – mutare în urma căreia a generat un dezastru electoral, unanim apreciat de adversarii săi politici, scorul putând fi numit„ fără teama de a exagera, un imens vot de blam.

Mic, dar înfipt, Bușoi a rămas „fruncea” unei echipe bătute măr, cu toate că președinta partidului, Alina Gorghiu, a lăsat cu limbă de plecare de la șefia PNL, în urma sinistrului, ca toți perdanții să se retragă „în glorie”, pe la casele lor.

Ei bine, Bușoi a considerat că, în nici un caz, nu poate fi și cazul său.

În consecință, vedem transformări importante în PNL, partidul devenind un spațiu golit de dialog, interes, combativitate și creativitate, în ultimă instanță, un spațiu golit de confruntarea unor politici, platforme și programe democratice.

În muțenia sa prelungită, PNL începe să semene cu săgeata puterii în tabăra opoziției.

Poate să nu fie, exact, exact, așa, dar mi s-a părut interesantă imaginea…