„Poiana Boilor”, farsă într-un act, cu oameni și câini
Bine, dar pe oamenii ăștia nu-i controlează nimeni, înainte să-i bage în urnă? Nu le face nimeni un RMN? O tomografie? Un examen psihiatric, sau ceva?
În ce fel trebuie să stai cu nervii, astfel încât să vrei să secționezi corzile vocale ale câinilor, ca să latre mai încet sau deloc; cum ar veni, să introduci potențiometre de volum la caninele de curte, casă și apartament, spre a-i da în surdină, când poftești sau te strânge capul, inclusiv pe mute, la un puseu de isterie cu tăvălit, la om.
Așa că, personajul nostru, denumit în acte Ioan Ciulea, cere, de pe funcția de consilier local, „Obligarea persoanelor fizice și juridice, proprietari de câini care tulbură liniștea publică a locatarilor prin lătratul încontinuu, cu intensitate mare, care te scoală din somn – e ceva de nedescris -, să-și opereze animalul la corzile vocale. (…) Acest câine nu va avea nicio traumă, s-a mai întâmplat și în alte țări civilizate. Acest câine poate să latre dar nu va mai lătra la asemenea intensitate. Va lătra mai încet”.
Eu cred că Ciulea ( posibil de la a ciuli, ciulesc, ciulea, vb. IV. Tranz. – Fig. despre oameni: A-și încorda auzul pentru a desluși un zgomot, a asculta cu atenția încordată – DEX), n-are multă treabă de făcut și, pe cale de consecință, trage cu urechea la lătratul câinilor din meleag.
Care va să zică, am deslușit, într-un fel, cauza percepției exagerate a lătratului de câine, de către timpanul uman ultrasensibil, ceea ce ne-ar putea face să cerem, pentru restaurarea echilibrului om-animal ca, odată cu secționarea corzilor vocale canine, să se procedeze inclusiv la penetrarea timpanului ultrasensibil, la om.
Aveți imaginea?! Câinele latră în șoaptă, se agită, își face datoria lui de câine, care apără bătătura – de aici și rostul patrupedului în cauză, pe lumea asta -, iar stăpânul, surd de-a binelea, pune tâmpla, liniștit, în calea bocancului șlehtei de tâlhari, care îl caută la banii de pensie. Zornăitul lanțului se aude, lovind de muchia cotețului, infernal, în liniștea de mormânt a nopții.
Sigur că oamenii cu nervi mai liniștiți – medici veterinari, colegi ai omului, din primărie, slujbași, cetățeni – au atras atenția că ideea halucinantă a lui Ciulea, nu numai că-i pune pe gânduri, dar că este mult ieșită dincolo de lege.
Și ce? Credeți că omul s-a potolit? Nu, evident. El va propune în Consiliu, azi-mâine, ca „în timpul săptămânii, câinii care deranjează vecinii să fie ținuți în casă între orele 22 și 7, iar în weekend, între orele 20 și 9 dimineața. Iar cei care nu respectă acest program să fie sancționați cu amenzi cuprinse între 5000 și 10.000 de lei”.
Cât despre câinele lui, Ciulea zice cam așa: „Câinele meu e un câine civilizat, un câine normal, nu un câine care latră la orice mișcare și la orice adiere de vânt. (…) Câinele meu nu deranjează vecinii. Eu am un Labrador. E un câine inteligent”.
Pentru că aici povestea începe să semene, izbitor, cu aceea din „Cerere în căsătorie sau Poiana Boilor” de A.P.Cehov, voi încheia cu o replică potrivită din farsa amintită.
„Cee?! Tâmpitul dumitale de câine nici măcar n-are nevoie să crape, pentru că și așa e o mortăciune…”.
P.S. În final, trebuie să-i aduc la cunoștință consilierului Ciulea, că eu însumi am o Labradoriță, care latră excepțional, pe două voci. Eu și vecinii mei dormim ne-ntorși, știindu-ne în siguranță.
PENTRU COMENTARII VĂ AȘTEPT PE PAGINA DE FACEBOOK – MARIAN SULTĂNOIU