Nu cred că am mai prins vreun sezon electoral în care să vedem atâtea rețineri, dosare penale și deranjuri cu mascați, pe tema mitei electorale. Până acum, eram obișnuiți doar cu semnalări. Partidul X a semnalat că, a reclamat că, se plânge că…
Pe 10 iunie 2012, parcă s-a schimbat cumva curentul: poliția e cea care anunță că și semnalează că. La început, pare penibil. Sunt fapte care au ajuns atât de comune în ziua alegerilor, încât primul reflex este să te înfurii, așa cum ai face-o când un polițist îți dă amendă că ai trecut pe roșu strada, deși nu se vedea nici o mașină pe șosea. Da’ ce-a făcut, domnule, a dat în cap la oameni?
O bătrână de 65 de ani a fost dusă la secție și riscă dosar penal, pentru că a fost prinsă cu voturi ștampilate în sacoșă. Un tânăr și-a făcut poză la vot cu mobilul și la ieșire a fost oprit de poliție, la sesizarea comisiei electorale.
Bomba zilei: un candidat la primărie de prin județul Ialomița a fost arestat. Dăduse câteva zeci de lei de căciulă, la el în sat, ca să fie votat. Fascinant. La fel de elucubrant a fost și vineri, la Constanța, când s-a aflat că niște băieți au fost arestați pentru că dădeau bani contra voturi.
Mi-a stat inima când, în mod eronat aveam să aflu, ne-a fost transmisă știrea că la Constanța, cei trei arestați erau chiar candidații de șpagă electorală dădători. Era prea de tot, era o premieră națională. Așa cum ar fi fost, de exemplu, dacă Elena Udrea, surprinsă astăzi cu telefonul mobil în cabina de vot, nu a fost nici măcar atenționată. Așa, măcar în glumă, să aibă televiziunile de ce să pulseze.
N-a fost așa, cum nici cei trei arestați de la Constanța nu erau candidații, ci trepădușii lor, trimiși să împartă bani în sat.
Perfect conștient de panseul cu floarea singuratică ce nu aduce primăvara, precum și de proporția circului condimentat cu mită și fraude electorale, care se declanșează aproape în toate satele și comunele din România, cu ocazia alegerilor, cred că e totuși o premieră. Nedemnă de o știre totuși, pentru că a relata că o instituție își face treaba, fie ea chiar și Poliția Română, este o non-știre.
Caracterul de non-știre nu împiedică însă diverse televiziuni de știri să titreze mare, cu galben, că echipa de reporteri i-a fost atacată într-un sat cu nume de pasăre de curte. Când titrezi „Bătălia pentru Curcani”, devii fără să-ți dai seama, chiar corespondent de război.