Politica externă a Americii s-a mutat definitiv pe Twitter

Încă din vara anului trecut, când l-a făcut imbecil pe președintele Statelor Unite, zilele sale la Departamentul de Stat au început să fie numărate. Unii au crezut atunci că îl va demite fulgerător Trump, alții că va demisiona singur. Apoi, din octombrie-noiembrie, zvonurile că Rex Tillerson e pe tobogan – deși declara în toate acele luni că n-are de gând să se retragă – s-au întețit. S-a vorbit chiar despre posibilii săi înlocuitori – doamna Nimrata Haley, ambasadorul la Națiunile Unite, sau Mike Pompeo, directorul CIA. Cea dintâi, o susținătoare înfocată a președintelui Trump avea handicapul de a fi ahtiată după publicitate, prezentă mult mai des decât Secretarul de Stat în studiourile de televiziune, dorindu-și din răsputeri să-i ia locul. Cel de-al doilea a știut să se facă indispensabil președintelui, petrecând mai mult timp în șuete cu Trump la Casa Albă decât în sediul din Langley. (Acolo lucrurile stăteau în mâna de fier doamna Gina Haspel, care astăzi a devenit prima femeie director al CIA).

Puțin peste un an, mandatul lui Tillerson e unul dintre cele mai slabe din istoria diplomației americane. Iar lucrul acesta nu poate fi pus exclusiv pe seama lipsei de experiență a fostului șef al ExxonMobil, ci și pe harababura din mintea lui Trump în ce privește politica externă. De altfel, de când președintele Statelor Unite a mutat diplomația pe Twitter, Tillerson a suferit câteva usturătoare umilințe publice venite direct din Biroul Oval. Doar trei dintre cele mai răsunătoare exemple: în aprilie anul trecut, cu câteva zile înainte ca Siria să fie bombardată, șeful diplomației americane a fost lăsat să declare senin că Bashar al-Assad poate rămâne la putere. Vreo trei luni mai târziu, a fost lăsat să facă un apel către Arabia Saudită și aliații săi din Golf pentru încetarea blocadei asupra Qatarului, ca la câteva ore @realDonaldTrump să tweetuie dezlănțuit împotriva șeicilor de la Doha, „sponsori terorismului”.

Pe 1 octombrie, o altă situație fără precedent: Rex Tillerson se întorcea din China, unde încercase din greu, cu precara sa experiență, să sape canale diplomatice spre Coreea de Nord, în timp ce președintele Donald J. Trump detona trei tweeturi, primul în acești termeni: „I-am zis lui Rex Tillerson, minunatul nostru Secretar de Stat, că își pierde vremea încercând să negocieze cu Micul Om-Rachetă…”. Aceea a fost picătura care a umplut paharul, momentul în care credibilitatea „minunatului” Secretar de Stat american s-a făcut țăndări.

Ca să-și încununeze opera, azi dimineață, la ora 8 .44 geniul stabil își demitea ministrul de Externe prin Twitter și anunța numirea lui Mike Pompeo.

Ce isprăvi va face Mike Pompeo în Foggy Bottom aș putea anticipa, măcar în privința Orientului Mijlociu: va turna gaz peste foc, fiindcă (ținându-i isonul lui Trump) e un mare susținător al desființării Acordului nuclear cu Iranul. Însă niciodată nu va spune despre binefăcătorul său Trump că e un imbecil.