Politica externă a florilor de cireș
A început să umble prin lume, purtându-și cu sine, ca pe un talisman, și afriolanta jumătate.
Cum cobeam prin iunie 2014, miticul candidat prezidențial, odată ales, s-a miticit. Mai precis: a fost miticizat.
Iată cum descrie succesul deplasării la Summit-ul privind Securitatea Nucleară: „Am avut foarte multe întâlniri foarte bune. Aseară, la Casa Albă, astăzi la Centrul de Conferințe, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte și cu Președintele Barack Obama, și cu Vicepreședintele Biden, și cu Secretarul de Stat Kerry. Una peste alta, a fost o dovadă a faptului că România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat foarte strâns, foarte bun și cu o perspectivă foarte frumoasă”.
N-a avut nici o întâlnire, dar faptul că s-a totografiat și salutat cu cei mai sus enumerați, precum și parfumul cireșilor înfloriți i-au inoculat euforia bilateralelor.
Pare ultimul antreprenor de vicleimuri, punând astfel în scenă momentul în care i-a venit rândul să se tragă în poză cu Barack Obama: „Am schimbat câteva propoziții, dintre care una recunosc că mi-a plăcut foarte mult, președintele Obama mi-a mulțumit pentru România, pentru parteneriatul pe care îl avem pe care îl găsește foarte bun și recunosc că m-a bucurat această afirmație și mulțumire”. (Nu știe că aceleași fraze de circumstanță le adresează președintele Americii și partenerilor strategici din Africa. Firește, celor școliți în Occident, cărora nu le e teamă că fotograful le-ar putea fura sufletul).
A plecat spre Washington convins că „România este un membru activ și responsabil al grupului restrâns al statelor cu capacități nucleare relevante, iar prezența la acest Summit reprezintă o chestiune de prestigiu, de consecvență și de influență”.
Se va întoarce cu ce i-a putut organiza în pripă ministrul Comănescu (prins în bilaterala cu omologul Pham Binh Minh din Republica Socialistă Vietnam): o vizită de înalt nivel la Festivalul Cireșilor Înfloriți.
Președintele Iohannis pare din ce în ce mai convins că e de ajuns să-și plimbe candoarea prin capitalele lumii și să-și afișeze largul zâmbet absent ca interesele României să se definească singure și să înflorească. Cum s-ar putea numi asta suav, în termeni diplomatici? Politica externă a florilor de cireș.