Prima pagină » Puterea Gândului » Politica palavrei ucigașe

Politica palavrei ucigașe

Politica palavrei ucigașe
„Cine l-a decapitat pe James Foley? Politica occidentală în Orientul Mijlociu". Această afirmație a apărut ieri, într-un articol din Gândul. E o opinie exprimată liber, cum liber îmi exprim și eu acum dezacordul și dezgustul față de un asemenea mod de a gândi.

Pe James Foley nu l-a decapitat nicio politică. L-a decapitat un individ, cu nume și prenume, în numele unei bande de ucigași cu sânge rece. Politica occidentală în Orientul Mijlociu poate fi calificată ca greșită, proastă, execrabilă, dar e politică, nu asasinarea televizată a unor civili nevinovați. Cum poate vă amintiți, n-am fost un fan al intervenției occidentale în Irak, dimpotrivă. Dar n-aș putea susține vreodată că pentru exterminarea în masă a evreilor este vinovată politica occidentală în Europa, nu un anume Adolf Hitler și clica lui.

Sau că americanii și-au aruncat singuri în aer Turnurile Gemene.

Cu această logică, aș putea spune și că execuțiile propagandistice practicate de jihadiști sunt rezultatul articolelor de felul celui susmenționat din Gândul.

Uciderea demonstrativă a unui jurnalist lipsit de apărare e șantajul unei culturi a omorului și sinuciderii. Cum spune un lider palestinian, voi, occidentalii, prețuiți viața, noi – moartea. E vorba, în primă și ultimă instanță, de omor calificat, de o faptă penală de resortul Justiției, nicidecum al politicii. Pentru ea răspund, ca orice infractori, cei care au comis-o.

În România, reprezentantul lui Ponta a făcut, în scris, un gest echivalent. Ce-a pus acest agitprov, agitator-provocator în solda Guvernului, pe Facebook, nu este un pamflet, mediocritatea țipătoare a acestui parvenit nu poate produce așa ceva, e vorba de o instigare curată la violență ucigașă împotriva jurnaliștilor antiguvern.

Clubul Român de Presă a protestat (ceea ce mă bucur să aud), Ponta l-a dojenit pe numitul Palavra, numitul și-a cerut scuze la modul general-palavragist, și cu asta, basta.

Dar basta este exprimarea: „Ce-mi place să execut electric jurnaliști obiectivi, adică antiguvernamentali”; ea rămâne lipită de scoarța mulților votanți care n-au deschis în viața lor un calculator. Singura asociere din mlaștinile minții lor este „scaunul electric”.

Ce făceau gardienii libertății presei care au mărșăluit în jurul Cotroceniului, vânând jurnaliști antipatici ca să-i lovească, a fost ceva, dar se poate și mai bine. Singurul jurnalist neguvernamental bun e jurnalistul mort, mai exact, executat – seamănă omul lui Ponta așteptând recolta.

Din nou, dacă facem uz de „gândul” citat în deschiderea acestui text, reiese că pentru apariția și manifestarea unor inși ca M. Palada e vinovată politica celor 7,4 milioane de oameni care au votat suspendarea lui Băsescu, sau a acelora care au asigurat 70% în Parlament USL-ului?