Ponta, legea și samsarii

Românii seamănă, tot mai mult, cu o masă de manevră intrată, volens nolens, în greva foamei. Nimeni nu înțelege prea clar ce i se întâmplă, deși mafii de tot felul se mișcă natural și la vedere, de ani buni, printre disperările lor.
Un număr impresionant de pungași, veroși și rapaci, viermuiesc în societate, reușind să o dezorganizeze, să o destructureze, să creeze rețele în care au înghesuit oameni slabi, lacomi, depersonalizați. La toate nivelurile, în toate domeniile.

De exemplu, mafia samsarilor, așa cum o numește Victor Ponta. Una extrem de organizată, care pornește de la individul plătit de administrație – deci din banii contribuabililor – ca să-ți rezolve dosarul privind, de exmplu, retrocedarea/despăgubirea în cazul unui imobil confiscat de comuniști sau a terenului de sub casa demolată de paranoia ceaușistă. Acesta e dator structurii mafiote, la baza căreia se află, să-ți pună bețe în roate, să-ți ridice în față zeci de piedici birocratice, să-ți întunece mintea, să te demobilizeze, să te înfrângă. Dacă ai nervii tari și treci de prima șleahtă, ajungi la cea de-a doua: a celor care interpretează după bunul plac legile retrocedării. Din „n” motive vei afla că este aproape imposibil să-ți recapeți vechea proprietate, consecință, de cele mai multe ori, a muncii de o viață a familiei tale. Apare, așadar, litigiul, procesul infinit, neîncrederea și, dincolo de toate, tocarea ultimelor resurse financiare pierdute în căutarea dreptății.

Apar, apoi, atunci când ești destul de falit, oamenii de legătură, deschizătorii de perspective: cei care, persuasiv și infect, te vor convinge să vinzi, pe sume modice, proprietatea în litigiu pentru care te lupți. Vei ceda, la capătul puterilor, tânăr ori bătrân, învins de sistem. După doar câteva luni, mafia samsarilor tăi va reuși să intre în posesia proprietății „lor” de această dată, acestea valorând infinit mai mult decât mărunțișul pe care ți-au cumpărat „drepturile litigioase”.
„Adevărații proprietari au fost mereu amânați astfel că au apărut cesionarii de drepturi litigioase. Ponderea foștilor proprietari care au primit despăgubiri este foarte mică”, spune Ponta explicând necesitatea noii legi pentru care își va asuma răspunderea în Parlament. Practic, în ultimii ani, potrivit premierului, 415 persoane au primit despăgubiri de opt miliarde de lei; majoritatea, samsari.

Cum a fost posibil acest jaf îndreptat împotriva drepturilor cetățeanului? Prin cârdășia, perfect organizată, dintre unii politicieni, unii administratori publici, juriști și notari, a câtorva magistrați. Banii plătiți samsarilor imobiliari, ani de-a rândul, au devalizat bugetul de stat. Același care nu-i destul de consistent pentru a-i conduce la decență financiară pe profesori, pe medici, pe specialiști, mulți dintre ei ajunși, deja, în șomaj.

Alte 200.000 de dosare așteaptă să fie soluționate, dintre care 3.500, la CEDO. Probabil că e vorba, în mare parte, despre „drepturile litigioase” care nu au încăput pe mâna samsarilor.

În consecință, proprietarilor de drept rămași cu buza umflată li se va da nouă o lege, tardivă și ineficientă, prin care vor fi reîmproprietăriți cu puncte, ca la un joc de Monopoly. Statul va scăpa de plăți în cuantum de miliarde de euro, la care l-ar fi obligat hotărârile CEDO. Evident, vânătorilor de drepturi în litigiu li se va plafona afacerea pentru că, nu-i așa, oricum sunt ghiftuiți. Abia azi, când politicul a ajuns la fundul sacului.

Și totuși, românului turmentat de evidență, aflat într-o perpetuă și impusă grevă a foamei, i-a mai rămas o consecință: soarta fulminantă a multiplei greviste de gen, doamna senator Cristiana Anghel. Morala: dacă ți-e foame și te ții de regim, e posibil să izbândești!