Ponta, Marele Simulator

Nerealizarea cu circa 1,8 miliarde de euro a veniturilor statului anul acesta îi aparține guvernului Ponta și echipei din Parlament care susține un cabinet incompetent. Iar incompetența acestui guvern reiese din propriile documente, publice, privind bugetul și execuția bugetară.

Gaura din bugetul statului, lipsa banilor despre care tot vorbesc la televizor, indiferent de oră, cei care conduc România, este produsul unui mediu politic corupt sau incompetent, nu este un fenomen paranormal care a pus stăpânire pe o economie care, altfel, ar fi funcționat la parametri normali.

Bani sunt. Administrația coruptă sau pur și simplu indolentă este cea care nu îi poate strânge în vistierie. Iar mediul politic este cel care strangulează administrația, pe care o vede nu ca un pilon al societății, ci ca pe o simplă poartă de acces către vistieria publică.

La fel ca guvernul Boc al anului post-electoral 2010, cabinetul Ponta, cu FMI-ul „în coaste”, pare dispus să răspundă la impuls, pentru a salva (da, din nou) bugetul, mutând (da, din nou) banii din buzunarele contribuabililor în sacul fără fund al statului.

Din calculele cerute de premier șefului de la Finanțe reiese că o soluție, pentru anul viitor, ar putea fi majorarea cotei unice de la 16% la 22%, creștere a fiscalității care ar urma să fie contrabalansată, parțial, prin reducerea TVA de la 24% la 22%.

Per total, Guvernul ar ieși cu 2,1 miliarde de euro „pe plus” la buget, adică ar avea venituri suplimentare de circa 3 miliarde de euro și o scădere de doar vreo 920 de milioane de euro, în condițiile în care încasările s-ar menține la același nivel ca în primele opt luni ale acestui an. Practic, Guvernul ar putea lua din buzunarele contribuabililor 3 miliarde de euro sub promisiunea că ar putea pune la loc, în condiții ideale, cel mult o treime.

Desigur, e doar o estimare, anunță premierul. Un „simplu scenariu” cerut pentru a avea de unde alege o soluție. Într-o țară în care evaziunea este de 18 miliarde de euro pe an însă, astfel de estimări și astfel de scenarii nu ar trebui să existe. Într-o țară în care dintre cei 6,37 milioane de salariați găsiți de INS (la finele lui iunie) doar 4,37 milioane apar cu contracte de muncă la Ministerul Muncii, tăierea salariilor, sub orice formă, nu ar trebui considerată un scenariu valid, pentru că i-ar pedepsi, din nou, pe cei cinstiți.

Dacă Guvernul Ponta, prin Finanțe și Fisc, ar fi redus evaziunea de pe piața forței de muncă (estimată de Consiliul Fiscal la 4 miliarde de euro în 2012) cu 75% ar fi obținut cele 3 miliarde de euro. Dacă, per total, mediul politic-administrativ nu ar fi blocat lupta împotriva evaziunii și ar fi redus cu 20% evaziunea la nivelul întregii economii, atunci ar fi rămas pe lângă cele trei miliarde de euro încă un miliard de euro pentru canalizări în mediul rural, de exemplu.

Dar cabinetul Ponta nu a făcut nimic. Nici el, nici cei pe care i-a numit în funcțiile cheie al statului. Și atunci se ajunge, din nou, în situația în care un premier, ca mai toți de până la el, cere bani publici pentru a acoperi incompetența proprie, privată.

Pentru că e prea târziu, cu un an și jumătate prea târziu, pentru a aplica o strategie concretă de reducere a evaziunii pe care să și-o asume, Guvernul va tăia de la investiții, din salarii, din ce va putea. Rămâne de văzut doar cât va tăia și cât vor cântări aceste tăieri, cu scuzele și explicațiile aferente, în menținerea „la butoane” a actualilor politicieni de către românii cu drept de vot.