Ponta, o revelație după trei ani de guvernare: Hai să mai muncim și noi!

„(…) Parteneriatul nostru strategic cu America merge foarte bine pe zona politică și militară și nu merge bine pe zona economică, or ține foarte mult de îndepărtarea oricăror bariere și de crearea condițiilor pentru ca investitorii mari americani – nu doar cei din energie – să vadă în România locul cel mai bun pentru investiții în această regiune”, a declarat premierul român la finalul discuției de marți cu Dean Thompson, însărcinatul cu afaceri al SUA.

Dacă a fost doar o folosire abilă a momentului pentru a pregăti readucerea în prim-plan a subiectului exploatării gazelor de șist, sau nu, rămâne de văzut. Dacă a fost o declarație prin care a vrut să atragă atenția giganților americani asupra faptului că se renegociază (cu un an întârziere) contractul privind redevențele încasate de stat de la austriecii de la OMV rămâne, de asemenea, de văzut.

E drept, cu un sold de doar 3,53 de miliarde de lei investiții străine directe (aproape 2,5% din total) și cu cele aproape 7.000 de firme cu capital american prezente direct în România, capitalul american este, la acest capitol, doar pe locul 11, poate prea jos în condițiile în care parteneriatul România – SUA, mai ales prin apartenența la NATO, pare a fi unul bun. Drept dovadă a relației aparent bune dintre cele două state, cea mai cunoscută investiție americană „dintr-o lovitură” este una care ține de infrastructura de securitate, respectiv cea de 400 de milioane de dolari de la Deveselu, județul Olt.

Dincolo de necesitatea unor declarații sforăitoare din categoria „hai să mai muncim și noi”, declarația premierului român poate fi considerată fie de o ironie involuntară mai mult decât amuzantă, fie de o autoironie sinceră, neașteptată.

Americanii, ca toți ceilalți investitori străini, ca toți reprezentanții mediului privat din România, de altfel, vor, evident, reducerea birocrației, un sistem fiscal previzibil, garanția stabilității legislative și promisiunea unei creșteri economice solide.

Dar, și aici apare ironia, pe lângă toate acestea, ei vor un mediu politic mult mai puțin corupt. Același premier care s-a ascuns de Victoria Nuland după scandalul cu referendumul de demitere a fostului președinte le cere acum subtalternilor să îi momească pe americani.

Cităm din interviul acordat de Nuland agenției de știri Mediafax, în legătură cu strategia regională a SUA privind lupta împotriva corupției: „Acum vorbim despre ea nu numai ca despre o chestiune ce ține de prosperitate, dar și ca despre o chestiune de securitate națională, deoarece corupția oferă pârghii pentru pătrunderea unor influențe străine răuvoitoare în țara voastră”.

De ce nu vin americanii? Pentru că instituțiile statului, de prea mulți ani, în frunte cu Guvernul și Parlamentul, par a fi vârful de lance al corupției, nu al combaterii ei. Pentru că nu poți avea competiție într-o economie în care sforile sunt trase, de mult prea mulți ani, de către politicieni și nu prin mecanismele unor piețe funcționale. Pentru că nu toți investitorii vor să dea șpagă pentru a-și deschide o afacere sau pentru a câștiga un contract.

În loc să dea declarații sforăitoare, premierul ar trebui să se uite în jurul său, de ce nu și în oglindă, și să recunoască un lucru foarte simplu: investitorii nu vin din cauza lor, a celor mai mulți dintre politicieni, care i-au numit pe cei mai mulți dintre șefii din administrație, care lucrează pentru ei, nu pentru cei care îi plătesc. Iar pentru că ei întrețin sistemul care îi hrănește nu pot face loc dezvoltării pe care o promit la TV. Singura metodă prin care mediul politic ar putea să se țină de cuvântul dat în fața celor care i-au ales ar fi demisia lui în masă. Ironic, nu?