Ponta pierde finala cu 0-6, 0-6
Bucharest Open a făcut o bună propagandă tenisului, meciurile au fost plăcute, tribunele pline – la finală nu știu dacă mai erau 10 locuri libere.
Dar să fim lucizi: Simona Halep e prea tare pentru acest turneu. Niciuna dintre adversare nu i-a pus vreo problemă, singurul set pierdut, în fața Monicăi Niculescu, fiind, ca să zic așa, amical. Din finala cu Roberta Vinci, fără istoric, remarc faptul că Simona a început să folosească, și bine, slaisul de rever defensiv cu o singură mână, lovitură neglijată până acum.
În mod normal n-ar fi trebuit să participe. Cu atât mai mult e de admirat darul făcut de ea românilor, care au avut prilejul s-o vadă pe a 3-a jucătoare a lumii pe viu.
Premierul Victor Ponta a avut și el finala lui, în care a fost băgat de președintele FRT, dl. George Cosac. Subsemnatul am mai asistat de-a lungul anilor la huiduirea unor politicieni pe Arena Centrală. De pildă, dl. Adrian Năstase, pe când era mare și tare, și grilajele i se deschideau în față, a năvălit în tribună, cu o șleahtă de bodigarzi, în timp ce se juca punctul și a încasat un huo! memorabil.
Dl. Mircea Geoană, aflat în campanie prezidențială, s-a lipit să participe la festivitatea de premiere și pe urmă zâmbea prozac la corul de fluierături care l-a izgonit de pe zgură.
Dar performanța d-lui Ponta e superioară. El a fost huiduit și fluierat aproape un minut în vreme ce stătea cuminte în lojă, doar la rostirea omagială a numelui său de către dl. Cosac, care acum probabil că își dă cu racheta în fluierul piciorului.
Echivalentul în tenis al meciului politic pierdut de premier ar fi cam o „lăptăreasă” dublă, 0-6, 0-6. Au fost 5000 de spectatori, un eșantion deloc neglijabil pentru un sondaj, în majoritate tineri, care l-au respins aproape la unison pe cel ce se autoanunță drept „cel mai tânăr președinte”.
Faptul că mii de oameni veniți să-și strige iubirea pentru Simona au fost capabili să uite de asta pentru câteva clipe ca să-l deteste pe el ar trebui să-i dea candidatului Ponta de gândit și altceva decât toamna nu-i ca vara și nici tenisul ca țara.