Prima pagină » Puterea Gândului » Pontantonescu la referendum-dum

Pontantonescu la referendum-dum

Pontantonescu la referendum-dum
Ce uită însă Victor Ponta despre modelul său Chuck Norris este următorul lucru: toți băieții de la bloc îl admirau și pufăiau plini de adrenalină la filmele lui, pentru că imbecilele sale personaje aveau un singur merit scenaristic. Era un om singur și nedreptățit, împotriva tuturor

În trei luni de când a intrat la guvernare, trio-ul PSD-PNL-PC a reușit să doboare un record pe care, spre exemplu, lui Ion Iliescu i-a luat aproape doi ani să-l atingă, după îndelungi și repetate măsuri totalitare, care au culminat cu mai multe party-uri cu panseluțe și ciomege ale ortacilor, din ’90 la sfârșitul lui ’91, la București. Sportul se numește cursa pentru distrugerea imaginii într-un timp cât mai scurt. Fără obstacole.

Cuplul Ponta-Antonescu, fără să taie salarii sau să lase bugetari pe drumuri, bate la scor cuplul Boc-Băsescu. La capitolul imagine. PDL-ului și lui Băsescu le-a luat patru ani până ca majoritatea românilor să se lămurească și să le arate ușa din dos. USL vrea să ne arate că poate mai repede.

Astăzi, realitatea a vorbit din nou rece, clar precum cristalul. Peste toate replicile copilărești dintre USL și PDL, dintre Pontantonescu și Băsescu, de care până și niște mucoși de grădiniță s-ar fi plictisit până acum (cât poți repeta, fără să variezi, schimbul de replici „Ești prost/hoț/corupt!”, „Ba tu”, „Ba tu”, „Ba tu”?) s-a așternut sentința unei anecdote rupte din Caragiale.

Un fost ospătar securist, ajuns primar în Orșova din partea unui partid istoric și persecutat de Ceaușescu, a oprit niște tineri pe stradă și le-a aruncat jucăria în apele soioase ale Dunării, la Orșova. Poliția a stat să se uite la domn’ primar. Chestia de imagine: jucăria aia se chema „flacăra democrației”, tinerii erau tineri, nu le fluturau pletele în vânt, dar măcar erau îmbrăcați în alb.

Nu contează că era o găselniță de doi bani a fostului oficial comunist Traian Băsescu. Contează imaginea care rămâne. Un securist oprește pe stradă niște tineri și îi calcă în picioare, cu tot cu prostiile lor americane, împrumutate de la capitaliști putrezi, precum Obama. Kusturica și Caragiale, într-un remix balcanic absolut suculent.

Înainte de 1989, sub Nicolae Ceaușescu, ospătarul Ion Manea de la Orșova turna la Securitate tinerii care voiau să scape de comuniști, în Serbia, fugind înot peste Dunăre sau ascunși prin tiruri. Sub Pontantonescu, Ion Manea slujește interesele Partidului Național Liberal, este primar și tot cu opritul tinerilor se ocupă. Le aruncă viața la gunoi, ca și înainte de 1989. Ca gest așa, nu că acei tineri vor plânge după flacăra democrației strâmbe a lui Băsescu. Doar au fost închiriați și ei cu ziua, probabil, de PDL.

Oare Victor Ponta și Crin Antonescu mai pot? Mai pot să își dea cu stângul în dreptul la capitolul imagine atât de violent? Când îl vedeam pe plăpândul Emil Boc dând la coasă pe pajiștea familiei, după ce tăia pensiile și salariile, era grețos. Dar amuzant. Ceva micuț și prost gândit, așa cum știu partidele românești să gândească.

Când îi vedem pe Antonescu, din postura de președinte al României, nu de lider al Opoziției, urlând în pragul apoplexiei, cu părul vâlvoi, că ne mănâncă Băsescu, sau pe premierul Ponta ignorând toate bombele de imagine care îi cad în cap, îi mai vine cuiva să râdă?

Victor Ponta se poartă ca în filmele cu Chuck Norris. Nu îl atinge nimic, dă ca un karateka la o parte tot. Și evidența plagiatului dovedit negru pe alb de Universitatea care i-a acordat doctoratul, dar scrobit de o comisie aservită politic și administrativ. Și palmele diplomatice fără precedent, primite de la Bruxelles, de la Berlin, de la Washington, Paris, Roma sau Amsterdam.

În caz că nu s-a reținut mesajul european, îl traducem și noi aici, încă odată: nicio delegație oficială, vreodată în istoria Uniunii Europene, nu a fost insultată atât de crunt ca cea a României lui Victor Ponta. Ejectul primit de Băsescu din partea lui Sarkozy, imortalizat de toate agențiile de presă din lume, pare acum o glumă bună.

Ce uită însă Victor Ponta despre modelul său Chuck Norris este următorul lucru: toți băieții de la bloc îl admirau și pufăiau plini de adrenalină la filmele lui, pentru că personajele sale aveau un singur merit scenaristic. Era un om singur și nedreptățit, împotriva tuturor.

Cine mai crede într-un justițiar care, precum Victor Ponta sau Crin Antonescu, se bate cu toți, dar are în spate toată puterea din România? Și Parlamentul, și administrațiile locale, până și Securitatea de la Orșova?

DA sau NU la referendum? Votează AICI în REFERENDUMUL VIRTUAL Gândul și câștigi un iPad2!