Potemkiniada electorală a tiranului de la Cairo

La aproape 100 de milioane de locuitori, dintre care în jur de 54 de milioane cu drept de vot, e firesc ca în Egipt votul (care a început ieri dimineață) să țină trei zile.

Miza acestor alegeri prezidențiale e prezența, restul e totul aranjat: câștigă președintele în funcție, Abdel-Fattah Saeed Hussein Khalil al-Sisi. De altfel, nu sunt tocmai alegeri. Al-Sisi a avut grijă, încă din decembrie, să scape de toți contracandidații care ar fi putut să conteze. Pe colonelul Ahmed Kunsawa l-a trimis la pușcărie, la fel și pe generalul în retragere Sami Anana, destul cât să-i bage în sperieți pe toți ceilalți. Dar, ca să oprească furtuna de ironii de pe rețelele de socializare și să dea o spoială de credibilitate alegerilor, al-Sisi s-a decis să-l arunce în cursă – cu doar cincisprezece minute înainte de expirarea termenului de înscriere – pe unul dintre admiratorii săi, penibilul Mussa Mustafa Mussa.

Firava opoziție susține, firește, boicotarea alegerilor.

În 2013, generalul al-Sisi, pe atunci ministru al Apărării, l-a răsturnat de la putere pe primul președintele democratic ales, Muhammad Mursi (reprezentantul Fraților Musulmani), având  grijă să-l azvârle după gratii. Când, în 2014, a candidat la președinție obținând 96,91 la sută din voturi, absenteismul a fost de 52,50 la sută. Pentru tiranul de la Cairo e o chestiune de legitimitate ca anul acesta să nu crească numărul absenților. Iar, în această ordine de idei, se bazează și pe creștinii copți, care de frică sau din dorința de a li se garanta o minimă protecție, se vor prezenta zilele acestea, cuminți, la urne. De anticipat e însă o apatie masivă, de felul celor care însoțeau simulacrele de alegeri din vremea lui Mubarak – nu mai mult de șapte milioane de participanți.

Principalul mesaj de campanie al președintelui care dorește să-și securizeze și al doilea mandate este: avem nevoie de ordine și de liniște (cu trimitere la haosul Siria, Libia și Yemen). „Pe Allah, stabilitatea și securitatea Egiptului sunt viața mea!” a declarat emfatic al-Sisi. Cât despre promisiunile de combatere a corupției și terorismului – nu le mai crede nimeni, dacă le-o fi crezut vreodată.

Egiptenii sunt obosiți de propria viață precară, sătui de revoluții, lehămetiți și resemnați.  

Potemkiniada electorală a lui al-Sisi are, spuneam, spumoase comentarii pe rețelele de socializare.

Țara a fost împânzită cu bannerele candidatului unic. Fotografia virală a unui cetățean, care – între două afișe – privește dezorientat: cu cine să votez, cu al-Sisi sau cu al-Sisi? O secvență dintr-un thriller SF, „Vanilla Sky”, cu Tom Cruise:  eroul aleargă disperat printr-un Times Square pustiu și, înainte de a emite cunoscutul urlet, vede pretutindeni, ca la Cairo, panourile electorale ale lui al-Sisi. Leonardo diCaprio și Kate Winslet, pe puntea Titanicului și în, fundal, bannerul lui al-Sisi, care îndeamnă la speranță. Peste o scenă din „Harry Potter”, titrat cu litere de-o șchioapă: „Toți Dementorii îl susțin pe Abdel-Fatah al-Sisi!”…