A fost odată o țară frumoasă și bogată. Au trecut peste ea turcii, rușii, pesediștii(1) și guvernele Boc. Nu mai e aproape deloc.
Locuitorii ei se numără obsesiv-compulsiv. Nu-i nimica. Pe liste se strecoară Foamea și Frica.
(Ce era de vorbit s-a vorbit. Ce era de dat s-a dat: o pungă, o găleată, o lovitură de stat).
Adevărul și-a băgat gheara-n gât. Un pițigoi! Nu mai găsești mare lucru-n gunoi.
Parc-au fugit, parc-au murit. Îi caută cu lumânărica Foamea și Frica.
Pițipoance politice, cocalari de stat, vorbeli si trozneli – zbang! Sturm und drang.
Toți, între fălcile chitului care nu vrea să-i înghită. Ce comedie horror reușită!
Suspendatule, ai noroc că privești lumea de sus. Puterea se vede ca un mușuroi de furnici. Clinchet suav de cătușe. Foame și frici.
(1) – cuvânt adăugat la cererea cititorilor. Au dreptate. Aveți dreptate. (L.M.)