Povestea Rapidului, scrisă de nea Vanea și fiul său, Ionuț

Aș fi putut să scriu o poveste minunată despre Rapid. Încărcată de simboluri, udată cu lacrimi, zvântată pe sârma din gura potcoavei, unde-și întindea Rică chiloții la uscat, după antrenament, în adierea luminii, când se ridica soarele peste tribuna-ntâi.

Aș fi putut fi atent la echilibru: cât suflet, câtă poantă, câtă aroganță, câtă autoironie bag în poveste. Să nu fie prea multă sare; nici prea puțin piper. Să fie ca la un deget de „patină”, fum de cărbune, abur încins, o „tornadă vișinie”, pași sacadați de crampoane alergând peste traversele liniilor, prin dosul tribunei a doua, urmați de înjurăturile suporterilor aduși la disperare; meșe de păr smulse din cap, zburând peste tribune, la fiecare gol încasat odată cu obștescul sfârșit al ultimei secunde; oftatul peluzei; leșinul colectiv al galeriei, în noaptea de poveste a finalei de Cupă cu Jiul lui nea Titi Teașcă.

Să vin cu argumente precum Baratky, Auer, Vintilă, Rafinschi, Sipoș, Bazil Marian Filote, Andrei Rădulescu, Miky Mihăilescu, Dumitriu II, Ion Ionescu, Năsturescu, Liță Dumitru, Răducanu, Neagu, Rada, Nico, Pancu, în sprijinul conceptului de „fotbal poezie”, de „fotbal spectacol”.

Să mai argumentez, în favoarea ideii de „fotbal antisistem”, cu rejucarea semifinalei de Cupă, cu Venus, în 1938, ordonată de ministrul de Interne și vicepreședinte al FRF, general Gabriel Marinescu, după ce dăduse ordin să fie arestați patru dintre „fachirii” Rapidului.
Sau cu ordinul de expulzarea în „B”, în ziua în care Ceaușescu n-a mai suportat scandările ironice ale tribunei la adresa sa, într-o vreme în care Steaua era supervizată de Valentin Ceaușescu, Dinamo de toți șefii Internelor, iar Scorniceștiul și Victoria, de ofițerul de miliție Mitică Dragomir.

Aș fi putut, la fel de bine, să continui povestea Rapidului din locul în care a lăsat-o nea Vanea Chirilă, tatăl lui Ionuț – omul nostru, care ne-a-ngropat la TAS. De acolo de unde zicea el că: „Rapid a fost întotdeauna una dintre primele trei echipe ale României. Împreună cu Venus și Ripensia… Împreună cu U.T.A. și Petrolul… Împreună cu Dinamo și Steaua… Rapid a fost mereu un Juventus al Italiei, un Reims al Franței, un Partizan al Iugoslaviei, un Atletico al Spaniei, un Wacker al Austriei, un Nottkoping al Suediei. (…) Acum puteți să ne judecați cum vreți. Puteți să ne spuneți să suntem meșteri mari doar la aprinderea paielor. Că știm să ne poticnim la mal cu un talent fără pereche. Că suntem o echipă care nu s-a prea luat niciodată în serios (…) Vă întreb, însă, ce v-ați fi făcut fără poznele Rapidului? Bazil Marian spunea că Nichi Dumitriu e sarea din bucatele Rapidului. Îmi dați voie să încerc și eu o comparație? Dacă da, atunci vă rog să recunoașteți că Rapid este un greiere care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decât este…”. Poate mai curat, mai frumos, mai adevărat.

Dar ce să mai adaugi la cele scrise de nea Vanea?! De ce să mâzgălești, încă o dată, povestea Rapidului, cu ipocrizia și lașitatea unor personaje anacronice, ca Sandu și Dragomir – doi șefi de paie, care, după ce au organizat „blatul” de promovare, amenințând Rapid și Chiajna că vor fi sancționate în caz de neparticipare la baraj, au amuțit trezindu-se cu „ordinul” TAS, la fel de ilegal, pe masă?
Ce să mai încarci povestea scriind că TAS, FRF și Liga au organizat, ordonat și acceptat un șir de ilegalități? De ce, potrivit regulamentelor – retrogradate fiind pe criteriul sportiv și financiar -, Rapid și Chiajna n-au fost lăsate să-și vadă de drumul lor, în „B”, iar „A”-ul să fi început cu 17 echipe? Pentru că era „nașpa” la bani?

Și cum de-și mai permite Mitică Dragomir să amenințe Rapidul cu desființarea, dacă acesta își va urmări dreptatea în instanță? În ce Africă trăim?! Ce fotbal poate fi acela în care doi indivizi, care se luptă cu legea la baionetă, conduc ostilitățile desființând echipe-simbol ale campionatului – Timișoara, Craiova, Rapid; în cazul Craiovei dovedit ilegal – pentru faptul că fiecare dintre ele încearcă să pună capăt fărădelegii din acest sport?!

Cât despre Ionuț Chirilă, aș fi putut spune că-l respect la fel de mult ca și pe tatăl său, în măsura în care ar fi avut tăria de a fi corect: „Mulțumesc domnu” TAS – să fi spus. Dar ordinul dv nu-i corect! Chiajna este la fel de retrogradată ca și Rapid. N-a fost în stare să adune destule puncte ca să rămână în Divizie, așa că, nici pe noi nu ne îngrașă pomana voastră!”

Dar n-a spus-o. Păcat.