Președintele de peste stradă

Poate un partid încropit de curând, din material vechi și un petec nou, lipsit de vlagă, dar plin de ifose și condus de cineva pe nume Tomac să facă, vreodată, valuri în viața politică? Experimentele care l-au precedat arată că nu. Partidul Mișcarea Populară (PMP), căci despre el este vorba, are, la prima vedere, toate datele pentru a repeta istoria PIN sau, în cel mai bun caz, pe cea a UNPR, adică să se înece ori să reziste doar agățat de alții, propriile-i membre fiind prea slabe pentru înot. Electoratul însuși nu mai este dispus să acorde o șansă fiecărui nou venit, ci preferă formațiunile deja verificate, mari și puternice. Așa se face că, din 2004, scena parlamentară s-a stabilizat: n-a mai urcat-o, cu o singură excepție (PP-DD), niciun nume nou și au părăsit-o primadonele stridente, ca PRM. În 2012, ea s-a împărțit între USL, ARD, PP-DD și UDMR, dar, până la viitorul scrutin, cel puțin unul dintre protagoniști este posibil să dispară.

Foarte probabil, peste trei ani, alegătorii îi vor spune adio PP-ului lui Dan Diaconescu, iar Vasile Blaga cu ce mai rămâne din PD-L are toate șansele să-l urmeze. Golul astfel creat în zona opoziției va trebui însă umplut și PMP, care se formează prin canibalizarea fostul partid de guvernământ, are deschisă calea să-l înlocuiască, în mod natural. Spre deosebire de „tinerele speranțe” ale alegerilor trecute, care piereau strivite în lupta cu principalele forțe politice, Mișcarea Populară își pregătește, așadar, dinainte locul, demolând, recuperând și aruncând molozol, efortul fiind, mai ales, preelectoral. Ca să ajungă însă acolo unde vrea creatorul Traian Băsescu, adică la egalitate cu PSD, noul partid prezidențial mai are de depășit două obstacole mari: să găsească un mesaj politic și electoral de impact, precum și un lider cu priză la mase. Până acum, deși e populat de intelectuali, PMP emite generalități, ușor incoerent. Cât despre lider, acesta nu poate rămâne dl Eugen Tomac, care-i trimite lui Victor Ponta ilustrate glumețe, la Miami. Nicio statură nu se detașează însă din fotografia de grup și este greu de crezut că se va desprinde vreuna, atât timp cât președintele Băsescu domină adunarea. Domniei sale îi place să dețină controlul și să intre în conștiința publicului drept singurul „comandant”, meteahnă ce îndepărtează personalitățile puternice, dacă, din întâmplare, se află prin preajmă. De aceea, este greu de imaginat că va crește un om politic care să-l eclipseze, dar, în același timp, e riscant să se mulțumească, în fruntea partidului, cu un ins insipid, în plină bătălie electorală. Soluția spre care se îndreaptă: după încheierea mandatului de președinte al României, să preia președinția PMP, care îi este rezervată. În fond, chiar dacă partidul abia s-a mutat peste drum de Palatul Cotroceni, dl Băsescu, de braț cu fiica notar, a trecut demult strada.