Începutul turneului Berlin-Paris-Londra al premierului Netanyahu, axat pe două tematici – „Iran și Iran” – a coincins (în chip fericit pentru acesta) cu scrisoarea de notificare a Tehranului adresată Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Ieri, Iranul a informat Agenția, sub al cărei control se află, că dorește să-și sporească numărul centrifugelor pentru îmbogățirea uraniului. Nu există nici un motiv, până în momentul acesta, să nu fie crezute declarațiile oficialilor iranieni – dublate de verificările AIEA – că activitățile nucleare ar fi menite altor scopuri decât cele civile, iar demersul de ieri nu va ieși din cadrul Acordului nuclear semnat în 2015 cu marile puteri. (Singura țară din Orientul Mijlociu care deține armament nuclear e Israelul, considerat al treilea arsenal ca mărime din lume, însă regimul de la Ierusalim nu recunoscut oficial acest lucru, prin urmare nu s-a spupus niciodată vreunui control internațional).
Reacția la notificare a venit năucitor, întâi de la ministrul Informațiilor din Ierusalim, Yisrael Katz, care a apelat la constituirea unei… coaliții militare împotriva Iranului (Israel, Statele Unite, țările europene și țările arabe sunnite).
Premierul Netanyahu nu putea rata ocazia ca astăzi, de la Paris, să declare că Iranul îmbogățește uraniu „fără restricții, ca să construiască un arsenal nuclear” cu care să distrugă Israelul.
(În treacăt fie spus, cu ajutorul Franței a demarat în deșertul Negev, la Dimona, construirea reactorului nuclear israelian).
Cea dintâi întâlnire la Paris a prim ministrului a fost cu liderii comunității evreiești, unde a amintit de ajutorul (inclusiv militar) al Franței din primii ani după constituirea Statului Israel, dar și de anti-semitismul .
Întâlnirea cu președintele Emmanuel Macron n-a fost la fel de netedă precum cea cu doamna cancelar Merkel, din pricină că, spre deosebire de declarațiile reținute ale liderului german, Macron a făcut, în ultimele luni, în stilu-i obișnuit câteva afirmații tranșante, deloc pe placul lui Netanyahu, lăsând la o parte faptul că a fost cel mai activ și cel mai vocal apărător al Acordului nuclear cu Iranul. Iată doar două dintre ele, altminteri corecte, acceptate și de ceilalți parteneri europeni: regimul de la Ierusalim ar trebui să facă un gest de bunăvoință față de palestinieni, înghețând construcția de noi așezări în Cisiordania; recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului constituie o amenințare la adresa păcii.
În conferința de presă comună de după întâlnirea de o oră și jumătate, Macron a recunoscut că expansiunea militară a Iranului în Orientul Mijlociu trebuie stăvilită, că Acordul nuclear nu trebuie denunțat, ci îmbunătățit. Cât despre mutarea ambasadei Statelor Unite de la Tel Aviv la Ierusalim, președintele Franței a declarat răspicat: „Dacă asta duce la oameni care mor, nu e o sărbătoare”.