La vremea lui, președintele Traian Băsescu ieșea în fața presei înainte de decolare și povestea poporului, eroizându-se, ce și cum va face, cât și până unde va negocia. Care este mandatul președintelui Klaus Iohannis pentru vizita de lucru la Washington? În afara unui comunicat vag emis Administrația de Cotroceni – mister.
Ultimul președinte român care a intrat în Casa Albă, aflat tot într-o vizită de lucru în Statele Unite, a fost Traian Băsescu, în septembrie 2011. Atunci, președintele României, în 10 ore, a avut 6 întâlniri bilaterale, în care au fost fixate coordonatele Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI, s-a semnat acordul privind instalarea scutului antirachetă și s-a discutat eterna problemă a vizelor. Nu s-a știut, până în ultimul moment, dacă Băsescu va fi primit sau nu de președintele Barack Obama în Biroul Oval. S-a întâmplat finalmente, destul de straniu – Obama a dat peste Băsescu intrând în încăperea unde se purtau discuțiile în plen și l-a invitat la un tête-à -tête care a durat 30 de minute.
Într-o vizită de lucru, spre deosebire de vizita oficială sau vizita de stat, nu e obligatorie o întâlnire cu președintele țării-gazdă. Vizita de lucru e prin definiție una scurtă și pragmatică – bilaterale, semnarea unor tratate sau a altor documente oficiale – cu un protocol care coboară din vârful pavilionului la politețe. (Vizite oficiale în Statele Unite au întreprins Traian Băsescu în martie 2005, Ion Iliescu în octombrie 2003 și Emil Constantinescu în iulie 1998 – cu toate onorurile).
E extrem de complicat geopolitic momentul vizitei președintelui României la Washington. Până când a ajunsKlaus Iohannis să poată schimba mai mult de un salut cu Donald J. Trump, în lume s-au născut două Occidenturi: Marea Britanie și SUA, într-o parte, Germania în cârcă cuUE, de cealaltă parte.
Nu-l va obliga însă nimeni pe cel mai înalt reprezentant al nostru să aleagă vineri între Trump și Merkel. Vatrebuie să-i spună foarte pe scurt președintelui Americii (care are răbdarea și atenția limitate) cine suntem, ce oferim și ce dorim la schimb.
Pe umerii lui Klaus Iohannis stă o responsabilitate uriașă. Diplomație n-avem, consilierii președintelui sunt subțiri ca manechinele de swimsuits. S-ar putea sprijini solid în proiectul de țară, dacă ar exista vreunul.
România are încă resurse, pe care tot nu e în stare să le exploateze. Nu-mi permit să anticipez nimic, încerc doar să îmi închipui care e mandatul Președintelui și cine i l-a dat. Stau cu sufletul la gură și-mi doresc ca vizita la Washington să nu fie un simplu jurământ de loialitate.