Președintele Iohannis s-a întâlnit, probabil, cu viitorul Secretar de Stat al SUA

Doamna Nuland se află în obișnuitul tur de început de an al zonei pe care o păstorește.

(Nu știm care a fost meniul politic al cinei informale de aseară cu premierul Cioloș. Putem presupune că subsecretarul de Stat e mulțumită să găsească în România o neașteptată armonie între președintele și premier).

Comunicatul Președinției de după întâlnire, din cale afară de evaziv, nu spune nimic din ce nu știam.

Formula cu care Klaus Iohannis a primit-o pe Victoria Nuland rămâne memorabilă: „S-au întâmplat multe în acest an, progrese în anumite domenii, în altele nu prea. Despre acestea aș vrea să discutăm”. În schimb, Victoria Nuland, pragmatică și foarte precisă, a clarificat: „Mă bucur să fiu în ianuarie în România, ca de obicei, și să ne întâlnim ca aliați și să stabilim prioritățile acestui an”.

E vorba despre priorități ale Parteneriatului strategic, ale securității în zonă, de interesul american ca Justiția din România să-și continue „progresele substanțiale” (cum le-a catalogat doamna Nuland).

N-am argumente să cred că partea română, în afară de a-și lua notițe, a avut vreo idee sau vreo obiecție – din comunicatul oficial nu transpare nimic.

Concluzia aparține subsecretarului de Stat: „A fost o zi bună, cu multe progrese”. E bine că, spre deosebire de alte împrejurări, pleacă senină spre Sofia și mai departe.

Victoria Nuland nu e fitecine, cum și-ar fi dorit fostul premier Ponta să creadă. E un personaj puternic în administrația Statelor Unite. În zona de care se ocupă, Europa și Eurasia, a avut mereu mână liberă.

Inteligentă mult peste medie, perfectă cunoscătoare a regiunii, decisă până la agresivitate, „Der Spiegel”, care o critică îndeobște, a complimentat-o adânc: „Spre deosebire de președintele său Obama, ea are o idee clară a ceea ce trebuie făcut”. Nu înseamnă că ideile sale clare au fost mereu cele mai bune.

Opinia publică o cunoaște mai ales după celebra discuție telefonică purtată cu ambasadorul Statelor Unite la Kiev, căruia, într-un anumit context politic, la începutul lui 2014, îi spunea pe șelau: „And, you know, fuck the EU!”.

Scepticismul analiștilor americani în legătură cu coeziunea UE, formulat între alții și Robert Kagan, ilustrul soț al doamnei Nuland, istoric și analist de politică externă, a fost exprimat de subsecretarul de Stat în câteva vorbe, când a mărturisit că, de câte ori negociază în Uniunea Europenă, îi pare a avea în față „o haită de pisici”.

Dacă Hillary Clinton va câștiga prezidențialele, lucru previzibil, Victoria Nuland va fi, probabil, următorul Secretar de Stat. Nu pot decât să sper că președintelui Iohannis i s-a spus pe cine are în față.