Președintele Iohannis se ceartă singur

După ce miniștrii și-au depus crucindu-se  jurământul, președintele Iohannis a mustrat aspru noul Guvern, apoi i-a urat „mult succes”.

Dar, în alocuțiunea de ieri, partea captivantă a fost cea în care Klaus-Werner Iohannis s-a certat pe sine:   

„Este nevoie de solidaritate, de unitate, de coerență la nivelul societății, nu doar pentru a marca așa cum se cuvine împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, ci pentru a trasa, în primul rând, direcțiile României viitoare. Nu avem, până astăzi, proiecte majore care să reunească principalii actori din societate. Avem, în schimb, mari așteptări din partea românilor. Cetățenii așteaptă o direcție clară, neechivocă, în acord cu năzuințele de întărire a statului de drept, de eliberare a instituțiilor de sub amenințarea corupției. Oamenii își doresc prosperitate într-o țară în care politicienii respectă cetățenii, o țară care știe ce vrea și încotro se îndreaptă”.

Bine zis! Ceea ce a descris Președintele în cuvinte puține și aripate e un Proiect de țară. După care însă, în fraza imediat următoare, scuturându-se de orice amestec, a dat vina pe bieții pesediști, dintre care (cum am văzut la audierile din Parlament) doar o parte sunt alfabetizați: „Sunt lucruri pe care puterea politică de după alegerile din decembrie 2016 nu a vrut sau nu a fost capabilă să le livreze până acum. Este responsabilitatea dumneavoastră să o faceți!”.

Proiectul de țară nu e responsabilitatea unui singur partid politic, fie el aflat la guvernare. Proiectul de țară e responsabilitatea asumată, prin Decizia din 29 septembrie 2016, de însuși Președintele țării.

Dacă, așa cum a promis, în octombrie 2017 am fi avut (mai bine prea târziu decât niciodată) un Proiect de țară, asumat prin consens, România n-ar mai fi fost astăzi la cheremul unui  Dragnea, iar programul de guvernare n-ar mai fi fost un potpuriu de promisiuni fără acoperire, ci s-ar fi așezat în chingile unei viziuni.

Pe 23 ianuarie, la întâlnirea anuală cu șefii misiunilor diplomatice acreditați la București, președintele i-a făcut pe mulți români să tresară de speranță: „Este momentul asumării Proiectului nostru legitim de Țară, adică a modelului nostru de dezvoltare și a căilor de urmat, interne și externe, pentru atingerea lui”.

Ne anunță că Proiectul e gata, mi-am zis, și îi face reclamă în fața diplomaților străini, ca apoi să ni-l prezintei solemn și nouă, românilor.

Aș! Klaus Iohannis a vorbit în general despre avantajele unui proiect pentru o țară, în fața unor care îl au: „Voi mai vorbi, pe larg, despre acest Proiect și relevanța lui pentru țară. Subliniez însă, acum, că doar un astfel de Proiect poate răspunde adecvat riscurilor cu care se confruntă România, atât interne, cât și externe, care vin din vecinătatea noastră complicată” ș.a.m.d.

Pe site-ul președinției, flutură  o pagină care se cheamă chiar așa: „Proiectul de țară al Președintelui Klaus Iohannis” și începe cu un aliniat de pus în ramă: „Proiectul de țară al Președintelui Klaus Iohannis este al unei Românii europene, moderne și prospere. Este drumul pe care țara noastră va trebui să-l parcurgă pentru a oferi cetățenilor siguranță și prosperitate. Astăzi, mai mult decât oricând, românii au nevoie de o viziune integratoare, pe termen lung, nu una a intereselor politice de moment”. Pe pagină figurează inclusiv capitolul „Noutăți despre Proiectul de țară” (nici o noutate – ultima postare, din octombrie anul trecut, e sobru intitulat „A patra reuniune a Comisiei Prezidențiale privind Proiectul de țară”).

Cine spunea că România nu e previzibilă? Peste alte câteva luni, Președintele va mustra aspru un alt Guvern Dragnea, urându-i apoi „mult succes” spre nicăieri.