Prințul Nicolae și prințișorii găunoși

Știm, de exmplu, că Regele Mihai l-a exclus pe Principele Nicolae din linia de succesiune a Casei Regale, retrăgându-i titlul monarhic  acordat în 2010.

Că, în calitate de Șef al Casei și Familiei Regale ale României, regele a luat decizia în discuție „cu gândul la România timpurilor care vor veni după încheierea domniei și vieții fiicei sale, Margareta, Custodele Coroanei”, întrucât „Familia Regală și societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți”.

Mai știm, din comunicatul Casei Regale, că Regele Mihai speră ca Nicolae să-și găsească, în anii următori, „felul potrivit de a-și servi idealurile și de a folosi calitățile cu care Dumnezeu l-a înzestrat”.

Mai știm, de asemenea, că decizia a fost luată pe data de 1 august 2015, în cadrul Consiliului Regal, întrunit la reședința regelui din Elveția, la care au participat, alături de Mihai, fiica sa, Principesa Margareta, Principele Duda, consilierul Casei Regale, Ioan Luca Vlad și diplomatul Mihnea Constantinescu, și el membru al Consiliului.

De ce a luat regele această măsură drastică, nu știm! Dar, evident, bănuim.

Dincolo de motivația oficială, diplomată, subțire și desuetă, livrată poporului, fără prea multă convingere, de Ioan Luca Vlad, bănuim că Regelui Mihai i-au fost aduse la cunoștință niscai fapte lumești din viața prințului, întâmplate în România.

Bănuim că nimic extrem de grav, de vreme ce presa de scandal n-a umplut, încă, de noroi, clanțele și ferestrele Casei Regale.

Or fi fost cine știe ce ieșiri frivole – vreo beție, vreo femeie, vreo vorbă deocheată, vreun episod care ar face, pentru noi, românii neaoși, deliciul poveștilor pe la porțile azilelor, la bătrânețe -, absolut nepermise unui viitor suveran, în concepția intransigentului său bunic.

Mai bănuim, de asemenea, că n-a fost exclus din linia de succesiune pentru că și-ar fi etalat, pe Dorobanți, limuzinele, hainele și fufele de fițe; că n-a dat cu pumnul, cu bâta, cu pistolul sau cu mașina peste vreun sărăntoc lefegiu, pentru că i-a stat în drum; că nu s-a transportat la mare și la munte cu elicopterul, în ciuda prostimii leșinate în caniculă; că n-o să-l vedem mâine-poimâine, adus de mascați, la DNA, alături de tatăl său.

Da. Eu bănuiesc că nu a fost înlăturat pentru astfel de „fițe” lumești, trăite de toate beizadelele tuturor „suveranilor” societății românești republicane, de propagandă și consum.

Iar spre deosebire de toți acești prințișori găunoși, trăitori bine-mersi, bănuiesc că Principele Nicolae, care o fi călcat și el în vreo strachină, a fost înlăturat de la succesiune „doar” pentru că „Familia Regală și societatea românească (…) vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți„.

Iată două societăți posibile!