Problema Băncii Naționale nu este când se va retrage Mugur Isărescu

De mai bine de patru luni, de când a apărut această lege controversată în Parlament și în spațiul public, Banca Națională nu reușește să convingă în primul rând parlamentarii – pentru că ei votează sau nu legea – să-i accepte argumentele și implicit amendamentele: Prima casă să nu fie inclusă în această lege, să existe un plafon maxim de 150.000 de euro pentru ca un activ să fie dat în plată, cazurile sociale să fie considerate cele pentru care rata lunară de plată să depășească mai mult de 65% din veniturile debitorului.

Explicațiile și amenințările BNR și ale bancherilor de genul: „România va avea de suferit și va plăti… miliarde de euro, dacă programul Prima casă va fi inclus în Legea dării în plată; Tinerii vor fi cel mai afectați în viitor pentru că nu vor mai putea să-și ia o casă cu un avans atât de mic și la un cost aât de mic; Cine își va mai permite să vină cu un avans de 30-40%? Legea nu este făcută pentru cei care au cazuri sociale, ci pentru cei care au vrut să facă o afacere și nu le-a ieșit; Ratingul României va crește tocmai acum, când am ajuns să ne împrumutăm la cel mai scăzut cost istoric; Băncile vor avea de suferit și nu vor mai da credite în viitor; România va arăta că nu-și onorează obligațiile etc.” nu au ținut sau nu au obținut suficiente voturi în discuțiile de la Senat.

De-o parte și de alta a discuțiilor pe această lege – care presupune că un debitor poate preda băncii cheile apartamentului în orice moment, fără să mai fie urmărit, executat silit dacă există o diferență între valoarea creditului și valoarea de piață a bunului imobiliar – s-a aruncat cu vorbe mari: milioane, miliarde, tribunal, procese, securiști, mincinoși etc.

Inițiatorul Daniel Zamfir, deputat PNL, și cei care sprijină legea sunt acuzați că o promovează din motive electorale (în votul din decembrie, din Parlament, aproape toată lumea de la putere și din opoziție a votat pentru) și că, mai mult decât atât, în spate se află cei care au vrut să facă o afacere în real estate și au pierdut, iar acum nu mai vor să plătească creditele luate.

La dezbaterea de miercuri de la Realitatea TV, care a adus în platou un viceguvernator al BNR (Bogdan Olteanu) și un președinte de bancă (Dan Pascariu – UniCredit), alături de cei care susțin legea, cel mai prost cred că a ieșit Banca Națională.

Argumentele viceguvernatorului Olteanu, seci și reci, juridice și amenințătoare, au fost aruncate în aer de argumentele logico-populiste ale susținătorilor: de ce banca să nu împartă și ea riscul cu debitorul; de ce firmele pot să dea în plată și persoanele juridice nu; dacă băncile nu mai vor să dea Prima casă, este obligația guvernului să vină cu altă soluție; băncile nu au vrut să negocieze de bunăvoie în cei șapte ani, ci doar atunci când justiția nu le-a dat câștig de cauză; este o lege care îi aduce pe bancheri la masa negocierilor cu debitorii, astfel încât și aceștia să aibă o șansă etc.

Ce argumente poți să vinzi publicului la aceste afirmații ale susținătorilor legii? Conducerea BNR – Mugur Isărescu, Bogdan Olteanu, Liviu Voinea, Nicolae Cinteză, Eugen Rădulescu – încă nu le-a găsit.

În toată această dezbatere publică, Băncii Naționale i-a lipsit domnul Adrian Vasilescu, paratrăsnetul care a ferit Banca Națională în douăzeci de ani de foarte multe roșii, ouă, înjurături etc. Adrian Vasilescu a fost prezent la o singură dezbatere Realitatea TV, în decembrie, în care a încercat să liniștească discuția.

Vocea și umbra guvernatorului Mugur Isărescu pentru public în toți acești ani, nu a mai fost în prim-plan ca să explice – în fraze comune, banale, dar de bun simț, încărcate de istorie – ce înseamnă o asemenea lege și pentru cei care nu au cultură economică și nici nu sunt obligați să aibă.

Cei 99% din oameni pentru care economia nu înseamnă hrana lor de zi cu zi vor să înțeleagă cum stau lucrurile și mai ales de ce, în fraze simple și, repet, banale. Dacă mai iese și cineva la tablă, șansa de înțelegere este mult mai mare.

Învârtindu-se în același cerc, al BNR, economiștii și bancherii ajung să nu mai aibă un limbaj comun cu strada, cu publicul, până la urmă cu clienții lor, de pe urma cărora trăiesc și sunt plătiți. Ei au ajuns să se aprobe reciproc în ceea ce spun sau fac și constată, după două decenii, că România este cum este și că românii nu au cultură economică, după cum spunea Dan Pascariu. Iar aceasta a fost cauza pentru care au luat credite de la bancă fără să știe la ce se înhamă.

Nu a fost problema bancherilor sau a BNR (care au toate cunoștințele necesare de risc și chiar s-au acoperit de acest lucru) că băncile au vândut astfel de produse de creditare ce au avut la bază francul elvețian, ci a fost problema oamenilor (care nu au cunoștințe de risc), că le-au cumpărat și au semnat. Așa gândesc bancherii. Acest argument nu poate fi cumpărat deloc.

Adrian Vasilescu aducea în dezbaterea publică un grad ridicat de încredere, istoria și cunoștințele lui constituiau argumente, iar aroganța instituției pe care o reprezenta lipsea. Mai mult decât atât, avea capacitatea de a asculta ce au de spus oamenii – o calitate extrem de rară -, fără să le explice acestora în discuție și în argumente că nu înțeleg nimic din complicatul mers al economiei. Autosuficiența nu exista.

Douăzeci de ani a ținut BNR ferită de furia celor de la FNI, a băncilor falimentare, de deprecierea leului sau de cei care au luat credite în franci elvețieni sau chiar în euro. BNR avea un om în fața scărilor, care vorbea cu mulțimea și era în mijlocul ei.

La Legea dării în plată, toți șefii de bănci s-au ascuns în spatele BNR, în speranța că banca centrală va rezolva lucrurile la nivel politic, așa cum se întâmplă de 25 de ani.

Dar la Legea dării în plată nu a mai fost Adrian Vasilescu. BNR s-a trezit „goală” față în față cu publicul, reprezentat și de deputatul PNL Daniel Zamfir sau de avocatul Gheorghe Piperea. Și nu a ieșit deloc bine din dezbatere.

Problema Băncii Naționale nu va fi atunci când va pleca din poziția de guvernator Mugur Isărescu, ci atunci când nu va mai fi domnul Adrian Vasilescu să traducă către public complicatele explicații ale BNR în care se ascund și „DA”-urile și „NU”-urile în același timp.

Un guvernator al Băncii Naționale sigur se va găsi, dar un comunicator bun, care să inspire încredere, liniște și înțelegere în BNR publicului larg, va fi foarte greu de găsit. Iar asta s-a văzut cel mai bine la discuțiile privind Legea dării în plată.

Cristian Hostiuc este director editorial al Ziarului Financiar