Profesorii de la Studii Politice și-au dus studenții ca la Zoo, să-l vadă pe candidatul Iohannis în habitatul său

De departe, imaginea cea mai șocantă a șezătorii electorale organizate în seara aceasta de Președintele și candidatul Iohannis: profesorii de la SNSPA, care și-au încolonat studenții și i-au dus în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, ca la Zoo, să-l vadă pe candidatul Iohannis în habitatul său. Sau te pomenești că pregătesc pentru viitorul seminar, un subiect legat aberațiile democrației? Mi-e teamă însă că sunt pur și simplu… (caut cel mai blând cuvânt)… obedienți. Dar, dacă profesorii lor sunt obiedienții, studenții – din câte îmi amintesc – nu se lăsau astfel folosiți nici pe timpul lui Ceușescu – să fie prezenți doar ca să umple o incintă, să fie „instruiți” (verbul emană de la Cotroceni) să-și pună gândirea critică între paranteze și, la nevoie, bată din palme atunci când li se face semn.  

Va fi o „dezbatere academică”, au perorat propagandiștii PNL. Ce-a fost academic în spectacolul de dispreț suveran al Președintelui în funcție și candidatului Iohannis? Spectacolul garantului democrației, care motiva că n-o invită pe contracandidata Dăncilă, fiindcă nu dorește s-o legitimeze. Studenții de la SNSPA trebuie să știe că au legitimat-o 2.051.725 de alegători. Și că, în lupta electorală, IQ-ul nu e printre  criterii (dacă lucrurile ar sta altminteri, am scăpa elegant de majoritatea zdrobitoare a „aleșilor”).

Președintele în exercițiu (care și-a asumat și rolul de moderator) a început prin a-și prezenta promisul bilanț: a furnizat același discurs pe care l-a plimbat toată campania. (Despre cele „câteva realizări care vor influența semnificativ parcursul României pentru ani” pe care și le-a atribuit – mâine, pe larg). Nici un cuvânt despre Proiectul de Țară, nefinalizat. Nici un cuvânt despre proiectul România Educată, nefinalizat.

Candidatul pentru al doilea mandat – aceeași senină mulțumire de sine, soră cu aroganța („Fără mine, statul de drept din România s-ar fi rupt”).

La întrebările jurnaliștilor selecționați – un șuvoi, adormitor, de truisme, pe care le-am răs-auzit în ultimele săptămâni; răspunsuri vagi chiar și la la întrebări țintite, din când în cînd – iritare greu disimulată. Cel puțin o dată, pe buza  ridicolului – „Sunt un fan al independeței Justiției”.

La pauză, scor nul.

În partea a doua, candidatul a tras pe scurt concluziile primei părți și s-a arătat mulțumit.

Apoi, a propus domnia și-a lansat sieși o „temă de dezbatere” – recordul de participare la vot în diaspora.    

Prin minutul 70, actualul și viitorul Președinte pare să-și fi făcut o blândă dojană: în al doilea mandat, „cred că aș comunica mai mult”.

În minutul 82, a citat inscripția de pe șepcuța dăruită de Trump: „Romania First!”.

(N-am înțeles ce ne-a sfătuit să facem noi, românii, în „imaginarul colectiv”, ca să găsim soluții…).

În sfârșit, o întrebare despre România Educată. Răspunsul: proiectul merge mai departe (noroc cu al doilea mandat) – nici o idee, câteva sloganuri.

Actualul și viitorul președinte al României are, în continuare, pudoarea de a nu-și reproșa nimic și obstinația de a nu avea nici o viziune.  

Surpriză: după ce s-a declarat mulțumit de „dezbatere”, Iohannis a dat dat cuvântul studenților din sală. Și, stupoare, ÎNTREBAREA SERII: „Aș dori să vă întreb de ce nu ați ales să invitați și niște jurnaliști care să vă pună niște întrebări incomode. Subiectele sunt știute: problema caselor, problema conferințelor de presă pe care nu le-ați ținut de-a lungul mandatului. De ce nu ați invitat și niște jurnaliști care să vă pună în dificultate?”. Îmi cer iertare că nu i-am reținut numele, promit să-l aflu.