În ciuda semnalelor primite din partea liderilor politici și religioși din întreaga lume, președintele Americii – care promitea că pacea israeliano-palestiniană, mediată (ghilimele) de Statele Unite, va fi „afacerea secolului” – minează orice șansă de împăcare. Recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului – salutată ca un act istoric de premierul Netanyahu – și ordinul de mutare a ambasadei de la Tel Aviv va declanșa haosul.
Se spune că această mutare, respectiv construirea unei ambasade la Ierusalim, poate dura mai mult decât mandatul lui Trump. Eroare. Se poate rezolva în câteva ore, schimbând statutul consulatului american de la Ierusalim și deschizând un consulat la Tel Aviv. Problema n-are nici o semnificație.
Semnificativ e că se destabilizează grav o regiune deja destabilizată, că decizia președintelui Trump încalcă toate reglementările internaționale, că nu ține cont tocmai de realitățile din zonă la care face apel cu solemnitatea unui ageamiu, că aruncă în aer dintr-un foc zeci de ani de politică externă americană, că își decredibilizează profund țara și dă apă la moara iscusitei diplomații rusești.
Pe partenerii israelieni, care acum salută cu entuziasm decizia „celui mai pro-israelian președinte al Statelor Unite”, îi pune într-un nou, inflamant context geopolitic.
Chiar dacă în declarația de astăzi, cu vicepreședintele Pence în spate, Donald J. Trump a declarat că Statele Unite sprijină în continuare soluția a două state și statu quo-ul locurilor sfinte ale musulmanilor (aflate în custodia Iordaniei), precizările acestea nu sunt de natură să-l liniștească decât poate pe ginerele consilier Jared Kushner. Soluția a două state înseamnă două capitale – în Ierusalimul de Est pentru palestinieni și în Ierusalimul de Vest pentru israelieni. Cât despre statu quo-ul locurilor sfinte ale musulmanilor, se va fragiliza galopant.
Cine câștigă din această declarație-dictat a președintelui Americii? (Ultimul sondaj realizat pentru Brookings Institution arată că 63 la sută dintre americani sunt împotriva mutării ambasadei și doar 31 la sută pentru). Câștigă președintele însuși, care părea foarte pătruns de „măreția” deciziei, și sponsorii campaniei sale. Mai câștigă premierul Israelului, pe care nu va mai avea nimeni vreme să-l judece pentru corupție, în haosul care va urma. Și, în fine, sau în primul rând, Rusia lui Putin, care nu doar că și-a câștigat, de la retragerea președintelui Obama, rolul de primadonă în regiune, însă acum poate profita din plin de faptul că președintele Trump a avut inspirația de a pune un agent imobiliar și un avocat de litigii comerciale să rezolve problemele Orientului Mijlociu.