Protocoalele au trecut, lupta continuă. Klaus desființează SS și trimite un comisar surpriză la Bruxelles

Prima parte. Moțiunea.

Legase cormoranul de gât ca pe-un pitbull feroce. Îl plimba prin curtea spitalului de trei ori pe zi, îi vorbea și-l alinta de fiecare dată când părea să-i asculte comenzile. Intenționa să participe cu pasărea la show-ul Pacienții au talent, unde visa să câștige marele premiu: două găleți pline cu pește!

Se trezi binedispus. Își spălă pe dinți cormoranul, îi dădu trei pastile de Prozac și-l struni cu lesa de piciorul patului.

― Stai aici cuminte, am treabă. Nu te miști din loc până nu mă-ntorc, clar?

Un sfert de oră mai târziu, în curtea spitalului, Petre porni tractorașul de tuns iarba, trecu pe lângă locul unde Viorica își repeta discursul și-i făcu semn să urce. Femeia sări iute în tractoraș. Își prinse rochia sub roți și materialul din bumbac cedă lăsând-o în lenjeria intimă. În alte condiții i-ar fi crăpat obrazul, însă acum acum avea de rezolvat probleme cu adevărat importante.

Își aranjaseră taraba sub geamurile cantinei. Venise momentul. Soarta lor depindea de câteva voturi în plus sau în minus. Știau prea bine, se înhămaseră la o treabă extrem de dificilă. Nu era deloc floare la ureche să-i convingi pe pacienți. Mai ales pe unii dintre ei, care mai degrabă și-ar fi tăiat un deget decât să încline balanța doar de dragul camaraderiei.

Se pregătiseră intens pentru negocieri. În cortul ridicat în spatele tarabei îngrămădiseră câteva oi, 50 de kile de caș, ciorapi din lână, bidoane cu vin, căciuli din blană de miel, perfuzii cu țuică și chiar bani adevărați, stivuiți în teancuri de câte zece lei. Pacienții se rânduiseră la coadă încă de la miezul nopții. Așteptau zgribuliți în pijamale, cu speranța c-or să tragă lozul cel mare. Strategia lor fusese foarte simplă: mai întâi o băgăm în sperieți pe Viorica, îi dăm de-nțeles că-i terminată, că am trecut de partea dușmanului, apoi ne răzgândim dacă merită.

Petre intră în cort și bâjbâi după un bidon de vin. Cedase greu rugăminților Vioricăi de a pune umărul la negocieri, însă acum nu-i părea rău. Era distractiv să-i vadă pe pacienți cum se buluceau la cortul lor plin de bunătăți, în timp ce simpatizanții Statului paralel înghițeau în sec la taraba modestă a Opoziției.

În spatele unei măsuțe de camping, Victor și Ludovic se străduiau să pară optimiști. Aveau în ochi sclipiri de lupi flămânzi, hămesiți, gata să sară direct în scaunul Vioricăi. În același timp îi rodea îndoiala. Luptau cu arme inegale. Cortul lui Petre arăta ca un corn al abundenței; din fier să fi fost și tot cedai. În schimb pe taraba lor puseseră doar afișe electorale cu Klaus și Mircea, pixuri, brelocuri și o mulțime de promisiuni care mai de care mai hazardate: contracte grase cu statul, funcții plătite baban, protecție europeano-americană în relația cu DNA, bonuri valorice pentru saloane de mesaj erotic.

Cu câteva minute înaintea votului, Petre se urcă pe masă și vorbi la megafon:

― Dragi pacienți, colegi și prieteni… Am în spatele meu 120.000 de oi, pe care dacă le pun cap la cap pot să înconjur spitalul de zece ori. Sunt ale voastre, cu condiția să votați cum vă dictează conștiința. Să arătăm că suntem strâns uniți în jurul binefăcătoarei noastre, Viorica…

Nu apucă să-și termine discursul. Coborât de la etajul cinci pe-o frânghie din cearșafuri înnodate, Klaus nimeri în spinarea lui Petre, doborându-l la pământ. Șeful Statului paralel îi smulse megafonul și se adresă asistenței:

― Moțiunea va trece, oameni buni! M-am suit în capul lor și bine am făcut. Iată rezultatul: sunt disperați, vor să vă cumpere la bucată, ca pe niște sclavi! Lupta anticorupție continuă cu Codruța la Bruxelles și serviciile în țară. SS, Secția Specială de anchetare a dosarelor de malpraxis, nu va funcționa cât timp sunt eu președinte… Spitalul are nevoie de un conducător responsabil, nu de-o paiață dirijată din umbră de niște mafioți locali, diletanți și fără anvergură.

Dinspre tabăra Opoziției, Ludovic dădu semnalul pentru urale și aplauze. Scandă cât îl ținură plămânii: „Haideți să le-o dăm în bot / Pas cu pas și vot cu vot!”. Klaus rânji până când Viorica îi îndesă în gură o felie de caș. Pe urmă îi trase elasticul de la pijamale și-i turnă vin în chiloți.

― Ești un amator și un iresponsabil! Ai dat spitalul pe mâna străinilor, să fure ei în loc să furăm noi. Unde-i patriotismul? Trădătorule!

Îl pocni cu tigaia în plină figură, moment bun ca cele două tabere să se încaiere. Din grămada dezordonată de pacienți încleștați pe viață și pe moarte, Ludovic scoase capul și răspunse la telefon.

― Alo, da… Deci a trecut moțiunea cu 238 de voturi?!… Hip-hip-uraaa! De mâine sunt șeful spitalului!

Aruncă telefonul în capul lui Victor, își făcu cruce și ridică ochii spre cer.

― Am învins, fraților! Doamne ajută să nu fiu mai prost ca Viorica!

Partea a doua. Comisarul.

Doctorii Ursula și Jean-Claude așteptau încordați rezultatul. Făcuseră o serie de simulări pentru comisarul din partea României și se gândeau că rămânerea Vioricăi la conducerea spitalului ar fi echivalat cu un dezastru. O adevărată catastrofă!

Jean-Claude își turnă cinci degete de whisky și-i spuse Ursulei să-i facă un masaj la tâmple cu tocul de la pantofi. Respinse apelul lui Emmanuel fără să clipească. Șeful spitalului din Paris parcă își ieșise din minți de când favorita lui, Sylvie, se văzuse scoasă din joc (femeia se simțise mai penibil decât amărâta aia din estul Europei!). Amenința în stânga și-n dreapta cu represalii, tuna și fulgera vărsându-și amarul pe bietul Dacian, singurul care nu îndrăznise să-i închidă telefonul.

Când Ursula primi confirmarea în legătură cu mazilirea Vioricăi, scoase un chiuit și-i dădu o palmă lui Jean-Claude. Era modalitatea ei de a-și manifesta entuziasmul.

― Hai că-i bine, doctore! Suntem pe val. M-a sunat Klaus să-mi spună că a făcut-o la lanț pe Viorica. Am chef să beau ceva tare…

Îi smulse bărbatului paharul din mână și-l goli pe nerăsuflate.

― Pe cine propune comisar? o întrebă luxemburghezul la fel de sictirit ca un pensionar milionar care nu mai știe cum să-și toace banii.

Doctorița ginecolog se gândi puțin înainte de a-i răspunde.

― Mi-a zis ceva despre un liberal… Nici înalt, nici scund, nici slab, nici gras. Ca să respecte paritatea bărbați-femei tipul ar fi dispus să-și facă operație de schimbare de sex și implant de păr la o clinică din Turcia. Cu condiția să-i decontăm factura… E o fostă vedetă TV. Un obsedat care mi-a trimis pe Madbook o poză cu el topless, în pantaloni scurți, pe plaja din Năvodari… Abia aștept! Ah, ce-mi place să fiu șefă la spitalul din Bruxelles!

(va urma)