Protocoalele, bată-le vina!

Mai vizibilă e însă cursa liderului ALDE. Poate pentru că e solitară. De aceea a și căzut deja în ambuscadă. Într-o cursă de unul singur, șansele sunt infime. Nu doar pentru că partidul său – dacă nu e de scursură, oricum e unul hibrid – nu-l poate duce prea departe. După ce divorțul va fi cu parafat, vom vedea și cota din sondaje luând-o la vale. Asta pentru că sondorii de partid vor fi mai sinceri cu realitatea sondajelor.

Dl Tăriceanu, singurul politician care a mai rămas dintre cei care ne-au otrăvit în anii ”90, târâie după el multe tinichele. Ele vor deveni asurzitoare, grație adversarilor săi. Foarte numeroși. Dosare de care se vor îngriji adversarii săi. Lor li s-au adăugat și altele mai noi. Aducerea la guvern a lui Tudorel Toader, e unul dintre ele. Liderul ALDE s-a și identificat cu evoluția toxică a acestuia.

Fiindcă veni vorba de dl Toader, cred că greșit îl etichetează strada și opoziția drept „slugărel”. După cum s-a văzut, el n-a făcut jocul nimănui, decât propriul său joc; hrănirea unui ego ultra gonflabil. N-a slugărit urgențele șefului de facto al guvernului!, dar toxinele vârsate de acesta în structurile statului de drept urmează să le deconteze sponsorul său.

Intrat în cursa prezidențială, dl Tăriceanu a pășit chiar de a doua zi cu stângul. Blestemată fie clipa când s-a băgat în polemică cu procurorul general, propus spre mazilire chiar de omul său!

Dorind să potrivească piatra funerară pe cariera desființată de către Tudorel Toader, șeful Senatului l-a făcut mincinos. În chestiunea protocoalelor. După scandalul Soros, apoi a parangheliei cu „statul paralel”, e acum la ordinea zilei, ocupând orizontul existențial al României, tema protocoalelor. Mai mult sau mai puțin secrete. Dl Lazăr a afirmat că sorgintea lor se află într-o hotărâre a CSAT prezidat de președintele Băsescu, secondat de dl Tăriceanu, prim-ministru la acea dată. Există, ca urmare a includerii corupției între pericolele la adresa siguranței naționale, o Hotărâre de Guvern care stabilea încheierea unor protocoale dintre Parchetul General cu CSAT, SRI, SIE. Ca dovadă, presa publică azi în facsimil un fragment dintr-una din anexele respectivei HG.

Să fie chiar șvaițer memoria liberal-democratului nostru, încât să nu-și amintească de unde au pornit protocoalele? Greu de crezut. Mai degrabă e în firea lui să abuzeze de minciună. Una dintre ele l-a adus chiar în fața Justiției.

În chestiunea protocoalelor, poate nu atât minciuna îl costă, cât consecințele înțelegerilor. Lipsa de acuratețe a colaborării între organele judiciare și serviciile screte a produs grave prejudici statului de drept. Nu suntem primii în istoria democrației când se dovedește că orice atingere a libertăților cetățenești, chiar în condiții de forță majoră, comportă riscuri grave. Cu atât mai mult cu cât atunci, la puțini ani după Revoluție, atât corpul de magistrați, cât și cel al serviciilor secrete erau departe de a depăși faza recurenței mentalităților dictatoriale.

Dincolo de erorile umane, a fost deschisă ușa ingerințelor politicului. Sau ale răzbunărilor între adversari politici.

De-a lungul acestor ani, presa a semnalat cazuri flagrante de încălcare ale drepturilor omului, sub motivul combaterii corupției. Instanțe judecătorești, împreună cu SRI, s-au făcut vinovate de protejarea unor infractori dovediți de terorism și, în același timp, de corupție. Ca în celebrul caz Hayssam-Munaf. Sub ochii îngăduitori ai procurorilor și ai SRI și SIE, lui Hayssam i s-a permis să semneze acte de înstrăinare a averii chiar din închisoare. Apoi a fost eliberat sub pretext de boală și lăsat să fugă din țară. Cât a costat statul român cu recuperarea fugarului, e greu de cuantificat. Ca să nu mai vorbim de pierderile de credibiliatate a organelor destinate să ne apere de terorism și de corupție!

Din păcate, chiar și azi, când se vituperează la pachet existența protocoalelor, nici unul dintre cei care ne asurzesc cu acuzarea lor nu-și amintește de acele cazuri în care, în pofida protocoalelor, au scăpat sau au lăsat chiar să scape indivizi cu mare grad de periculozitate pentru statul român. Chiar și în timpul guvernării domnului Tăriceanu! Astăzi suntem asurziți de scandalul existenței lor! Poate de aici și memoria deficitară a (tuturor) contestatarilor. Sau selectivă!