PSD și-a dat foc singur la valiză. Aroganța se plătește scump

Ce a împins PSD să acționeze absolut iresponsabil politic la așa puțin timp după câștigarea alegerilor și în condițiile în care toată lumea îi suspecta că exact asta vor face? Poate doar nervozitatea lui Liviu Dragnea care voia să scape acum de plimbările din două în două săptămâni pe la tribunal și probabil a șefilor din teritoriu din aceeași frăție penală, dar mari contributori la victoria pesedistă din alegeri.

PSD nu avea însă nevoie acum de asta. După ce a fost prins de Iohannis cu mâța în sac, încercând să adopte pe șestache ordonanțele pentru grațiere și de modificare a Codurilor Penale, cu zeci de mii de oameni plimbându-se pe sub geamurile Palatului Victoria, social-democrații ar fi putut trimte în Parlament cele două proiecte. Acolo au majoritate, iar o posibilă contestare la Curtea Constituțională le-ar fi putut da câștig de cauză. 

Pentru că asta ar putea fi adevărată bombă politică a acestei ierni: prevederile OUG-ului de modificare a codurilor penale să fie constituționale. Și sunt toate șansele dacă este recitim cu atenție decizia CCR privind abuzul în serviciu, în care magistrații susțin că incriminarea faptelor de abuz în serviciu este făcută prea general și că aceasta  ar trebui să se refere la unele de o gravitate care să justifice calificarea lor drept infracțiune. 

MESAJ Marcel Ciolacu: „Sărbătoarea SFÂNTĂ a Nașterii Domnului să ne aducă zile tihnite și bucurie alături de familie și de cei dragi!”

15:12

VIDEO EXCLUSIV „Moș Crăciun pentru toți”. Fundația GÂNDUL MEDIA NETWORK, campanie umanitară: „Familiile aflate în dificultate nu sunt singure”

15:08

Iată ce spune CCR în decizia 405/2016: 

„Curtea constată că, în prezent, orice acțiune sau inacțiune a persoanei care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, indiferent de gravitatea faptei săvârșite, poate intra în sfera normei de incriminare. Această constatare determină Curtea să aibă rezerve în a aprecia că aceasta a fost voința legiuitorului când a incriminat fapta de abuz în serviciu. Aceasta cu atât mai mult cu cât Curtea constată că legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale”

„În exercitarea competenței de legiferare în materie penală, legiuitorul trebuie să țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei fapte ca infracțiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul „ultima ratio”(…) Curtea reține că din perspectiva principiului „ultima ratio” în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancțiunea penală„. 

„Curtea reține că infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a săvârșirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice. Curtea constată că legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei și nici o anumită intensitate a vătămării, ceea ce determină instanța de contencios constituțional să concluzioneze că, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei, aceasta din urmă, dacă sunt îndeplinite și celelalte elemente constitutive, poate fi o infracțiune de abuz în serviciu”. 

Cu alte cuvinte, Curtea spune că diferența dintre contravenție și infracțiune nu prea există, iar asta este dată de pericolul social pe care îl presupune o asemenea faptă. În România, de exemplu, au dosare penale pentru abuz în serviciu și primarul care a folosit mașina primăriei ca să se ducă până acasă, și primarul care a dat contracte cu dedicație și a cauzat prejudicii de milioane de euro. Ambii riscă aceeași pedeapsă de până la 7 ani de închisoare. 

Cam ce a zis Curtea, a transpus PSD în noile prevederi ale abuzului în serviciu, dar n-a rezistat la un bonus: abuzul nu mai e abuz dacă este vorba de emiterea sau adoptarea de acte normative – de la cele ale guvernului până la hotărârile consiliilor locale și consiliilor județene și dispozițiile primarilor – favorizarea infractorului nu se pune dacă e vorba de rude de până la gradul doi, iar denunțul nu e valabil decât dacă se face în șase luni de la producerea  faptei.  

PSD și-a salvat șeful, dar a aruncat în aer orice dezbatere pe teme importante care, cu siguranță, nu vor fi deschise prea curând:

– condițiile dezumanizante din închisorile din România, unde o dată la trei zile moare un om și pentru care CEDO ne sancționează pe bandă rulantă

– dosarele entuziast făcute pe picior și abuzurile din anchetele penale: aici aș aminti, printre altele, cazul fostului deputat fugar Marko Attila pentru care DNA a cerut și chiar a primit aviz de arestare pentru o decizie luată într-o sedință la care el nu a participat, dar și avertizările curții de justiție privind prezumția de nevinovăție și tratamentul degradant aplicat persoanelor în anchetele penale. 

– implicarea serviciilor secrete în actul de justiție: nu va mai vorbi nimeni despre asta acum, subiectul fiind închis odată cu plecarea intempestivă a lui Florian Coldea de la SRI. 

și lista poate continua cu sănătate, educație, sărăcie, etc. 

Dacă nu s-ar fi grăbit să-i pupe condurul lui Liviu Dragnea, PSD ar fi scăpat mult mai ușor. 

Dar când o faci noaptea, ca hoții, ce-ai putea să fii? Acum cineva va trebui să plătească. Iordache, Grindeanu, cine? Sigur ne va răspunde la această întrebare tot Liviu Dragnea.  

PS. Nu pot să nu condamn fără ezitare elucubrațiile legitimate de liderii PSD la televiziunile de casă, cu oameni și câini plătiți la proteste, cu zeci de mii de oameni prezentați ca spălați pe creier de Iohannis și binoame. Dimpotrivă, mi-aș dori ca oamenii să reacționeze mai des la abuzurile sau tentativele de abuz ale autorității, oricare ar fi ea. Asta e democrația.