Rabbi Yekusiel Yehuda, zis Zalman Leib, cel care se certa cu îngerii

Adaug zilnic la lista de lucruri pe care știu că le fac pentru ultima oară.

Poate că n-am să mai apuc vreodată să invoc chipul dulce al rabinului de Sighet Yekusiel Yehuda Teitelbaum, cel care se certa cu îngerii.      

Unii îl cunosc ca Zalman Leib – numele său idișizat. A condus comunitatea din 1858 până în 1883, când și-a desemnat succesorul, pe fiul său cel mare, Hanania Iom Tov Lipa, un mare învățat.  

Cea dintâi vorbă consemnată a lui Zalman Leib a fost „Arde!”. Se afla în casa bunicului său, marele rabbi Moshe (care îl aștepta pe Mesia cu atâta speranță, încât tresărea la fiecare zgomot). Era într-o zi de Șhabbat. În casă – o adunare de hasidimi, care dansa pe literele Cărții. S-au întrerupt hasidimii și s-au străduit să vadă măcar o scânteie. I-a deslușit rabbi Moshe: „N-ați văzut nimic, dar nepotul meu a văzut focul – îngerii, înconjurați de flăcările sfinte”.

Copilului Zalman Leib i se arătase, poate, Tora Qeduma, Tora Primordială – focul negru pe foc alb.

Până la adânci bătrâneți, înfășurat în tallit, rabbi Zalman Leib s-a certat cu îngerii, mesagerii lui Dumnezeu, făcându-le parte oamenilor.

Până în ziua cea de pe urmă, deschidea Mishna și rămânea ore întregi cu ochii pironiți pe primul cuvânt – „Miematai”, unicul cuvânt din lume care întreabă și își răspunde singur, însemnând atât „de unde” cât și „din spaimele mele”.