Rana lui Antonescu, criza lui Ponta
Orice rană care nu răspunde la tratament și nu se vindecă în șase săptămâni, devine o rană cronică. În acest sens, pactul coabitării și coabitarea Ponta – Băsescu reprezintă o rană deschisă pentru Antonescu. Iar liberalul pur și simplu nu poate accepta această coabitare care merge ca unsă.
Cearta pe procurori a deschis și lărgit decisiv falia între Antonescu și Ponta. Din acest motiv, cei din PNL au început să devină mai atenți pentru ca majoritatea USL să nu fie schimbată peste noapte cu una nouă, Ponta – Băsescu, construită în Parlament cu parlamentari de la PSD, UDMR, PPDD și PDL.
Ponta s-a definit drept „peștele cel mare”, dar și „cel mai rapid”, lucru esențial pentru supraviețuirea politică în viitor. Până ca rana lui Antonescu să fie pansată și vindecată, Victor Ponta a escaladat nivelul următor. A anunțat rapid și relativ imprevizibil „cea mai gravă criză politică din USL”. Nu o „despărțire pe marginea unui subiect”, nu a umblat cu mănuși, ci a mers la origini, la Protocolul USL. Când l-a deranjat ceva, a fost radical, deși în USL el și-a construit imaginea moderatului, iar Antonescu pe cea a radicalului. Rolurile s-au inversat acum.
Are dreptate Victor Ponta când cere ruperea USL din cauza lui Sorin Roșca Stănescu? Probabil, nu. Dar cu siguranță USL nu se va rupe pentru că Sorin Roșca Stănescu, un personaj care nu ar fi trebuit să ajungă în situația de a decide viitorul Uniunii, este în interiorul sau exteriorul ei.
Moderatul și împăciuitorul Ponta a început să tragă cu artileria grea într-un moment când poate era de ajuns să ridiculizeze declarațiile lui Sorin Roșca Stănescu. A înțeles că senatorul PNL nu este un personaj cu priză la public, că se poate constitui într-un inamic, că poate fi o țintă perfectă. „Cum să nu îl dai afară pe un personaj ca SR Stănescu și să provoci ruperea USL”, ar fi mesajul pesedistului către marele public.
Oare ce l-a supărat însă cu adevărat pe Ponta?
Liberalii au început să fie percepuți și prezentați de premier ca o frână pentru bunul mers al guvernării. Premierul vrea să se miște mai repede cu exproprierile, PNL discută despre principii privind dreptul de proprietate. Ponta își dorește confiscarea averilor ilicite, deci averile bogaților, PNL ar fi de acord, dar parcă ar mai discuta despre subiect. Nici măcar confiscarea mașinilor cu care se comit infracțiuni nu primește sprijin deschis de la PNL.
Dar ce ne facem când Victor Ponta și PSD doresc supraimpozitarea celor care câștigă peste o mie de euro, iar PNL se opune categoric? Discuția este momentan pentru bugetari și pensii, dar nimeni nu spune că nu se poate aplica și celor din mediul privat.
Temele mari, proiectele PSD – Constituția și regionalizarea sunt și ele blocate de partenerii de guvernare. Liberalii dau senzația celor de la PSD că trag de timp, pentru a amâna cele două subiecte majore pentru 2014, pentru a avea siguranța că social-democrații PSD îl susțin pe Crin Antonescu la prezidențiale.
Scriam într-un comentariu că Ponta are șansa să devină cel mai important actor politic în următorii ani. Am crezut că ruperea USL se va produce cel mai devreme după adoptarea referendumului pentru revizuirea Constituției sau cel mai târziu după prezidențiale. Sentimentul este că premierul și liderul PSD a devenit și nerăbdător.
După ce a bătut palma cu Traian Băsescu, și-a impus oamenii în fruntea sistemului de justiție, iar Serviciile secrete nu îi sunt ostile, și-a construit o zonă favorabilă în mass-media și a refăcut legăturile cu exteriorul, Ponta poate poza în succesorul lui Traian Băsescu sau pentru a respecta linia de partid, a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase. O poate face în continuare din funcția de premier sau din cea de președinte. Importantă este imaginea de forță pe care o transmite.
De ce să mai aștepte Ponta 2016 să se bată cu liberalii, când în clipa de față nu are niciun adversar? Meciul cu liberalii poate fi tranșat în următorul an, dacă PNL este trimis în Opoziție. Cine este tare rezistă, cine nu este înghițit de „peștele cel mare și rapid”.
Un singur lucru l-a făcut din grabă Victor Ponta. A folosit un cuvânt care ar trebui să lipsească din dicționarul unui premier „criză”. Investitorii și investițiile, partenerii europeni cu care te duci să negociezi, sigur au alergie să afle că în România se naște peste noapte o „nouă criză politică”.
Privind acest meci, un chibiț ar putea spune, „vrei criză, Doamne ferește să nu ai parte de ea”!”, dar un altul ar putea exclama: „Aleluia, România va avea din nou o opoziție puternică”.